Alianţă în interiorul NATO

Presiunea Rusiei asupra Ucrainei, redesenarea frontierelor acestor ţări prin anexarea/pierderea Crimeii, deschide pe neaşteptate un nou capitol în sistemul politic Europeano-Atlantic. 

Imediat după anul revoluţionar 1989, o dată cu îngroparea Războiului Rece, Rusia şi-a retras influenţa şi scutul militar de la Vest de Berlin până dincolo de Nipru. NATO a rămas practic fără obiectiv şi fără contact direct cu adversarul istoric. Extinderea Alianţei spre Est a readus organizaţia, nu după mulţi ani, în situaţia unor frontiere comune cu adversarul tradiţional. “Tamponul” ucrainean, aflat într-un echilibru Europa-Rusia, asigura Moscovei o oarecare protecţie faţă de o lovitură frontală spre marea Câmpie Rusă.

După dizolvarea Tratatului de la Varşovia, NATO şi-a găsit rosturi noi în pacificarea din Balcani şi, în noul secol, în cruciada antiteroristă din Irak şi Afganistan.

Europa devenise un teatru mort pentru confruntări politico-militare, ceea ce a amorţit vigilenţa membrilor NATO de pe bătrânul continent. Bugete militare restrânse, o dezangajare din Afganistan şi puţin entuziasm în susţinera unor operaţiuni în Africa sau Orient – iată starea pacifistă care domină deciziile politice în NATO. Anexarea Crimeii arată că Alianţa nu are un răspuns militar la asemenea situaţii.

Nici SUA nu pot depăşi stadiul sancţiunilor faţă de Rusia. Mai interesante pentru SUA par să fie noi dispuneri în cadrul NATO. STRATFOR scoate din arhive un proiect al mareşalului Pilsudski, primul şef de stat al Poloniei după primul război mondial. Pilsudski dorea să creeze o Federaţie a Mărilor Unite, care s-ar fi întins de la Marea Baltică la Marea Neagră şi ar fi fost formată din Polonia, Lituania, Belarus şi Ucraina. Evocarea acestei federaţii în contextul strategic nou, al anului 2014, ar include, potrivit analiştilor STRATFOR, într-o extindere necesară a ediţiei din 1920, România, Azerbaidjanul, Georgia şi Republica Moldova. Proiectul ipoteticei alianţe, propuse de analişti, ar crea rearanjări în interiorul NATO, prin plasarea unor ţări membre (Polonia, România, Ţările Baltice), alături de ţări care au doar angajamente de parteneriat (Ucraina, Moldova, Georgia, Azerbaidjan). S-ar uni într-o nouă alianţă, a celor Trei Mări, teritoriul de la Marea Baltică, la Marea Caspică şi Marea Neagră. Un zid între Rusia şi vechea Europă.

Replicile la mişcarea rece şi programată a Rusiei sunt încă neconturate. Reîncălzirea unor planuri care au mustăţi de un secol arată că şi în epoca vitezei problemele rămân mereau aceleaşi.