Am pupat-o în fund degeaba!

Dl Isărescu s-a adresat mai deunăzi în mod retoric acelora care cer insistent reluarea creditării. "Cine crede că poate să angajeze băncile în a da credite dacă se tot vorbeşte despre recesiune, prăbuşire, şomaj etc.

... Această atitudine îngheaţă din start orice apetit de creditare." Sunt cuvintele dlui Isărescu. Le-am citat după Ziarul Financiar. Păi, cine tot vorbeşte despre recesiune, şomaj etc.?!: statis­tica, FMI, preşedintele, primul-ministru, unii miniştri, chiar şi guvernatorul BNR şi, bineînţeles, în mod abundent presa, căci, ocupându-se de ştiri şi de comentarii pe baza acestora, nu poate ignora ceea ce reprezintă topul actualităţii.

Spusele dlui Isărescu, un profesionist de netăgăduit, tranşează orice dileme ai mai avea. Dacă şi un profesionist ca dl guvernator intră pe făgaşul politicianismului ieftin şi ajunge să spună că nu recesiunea care există, ci faptul că se tot vorbeşte despre aceasta ar fi cauza relelor şi, în particular, cauza blocării creditării de către bănci, atunci într-adevăr nu mai este nimic de făcut în România! Unii, milioane de fapt, şi-au dat de mult seama de acest lucru şi au şters-o din România. Alţii, şi mai mulţi, în fond supermajoritari, au ales resemnarea, s-au dat la o parte, nu se mai duc la vot şi nu mai participă la nimic, nu mai au încredere în nimeni!

Eu personal, care sunt convins de mult că nu mai este nimic de făcut, nu credeam totuşi că o să aud aşa ceva din partea unui profesionist ca dl Isărescu! Aşa ceva - respectiv o variantă mai "soft" a celebrei "presa este de vină!". Nu realităţile şi politicile ar fi de vină, ci presa, pentru că trăncăneşte sau, mai larg, cei care vorbesc despre acestea!

Dar dl Isărescu sancţionează sever şi explicit băncile din România, pentru că menţin extrem de înalte dobânzile la credite (citându-l pe domnia sa, "la o rată reală, ţinând cont de inflaţie, de 6%, ceea ce constituie un lux, ca să fiu delicat în exprimare!"). Şi continuă guvernatorul: "A vorbi despre cerere de credite la dobânzile actuale este o aberaţie. La dobânzile din prezent este normal să nu existe cerere de credite. Cel care solicită un asemenea credit ar însemna să aibă un câştig total exagerat, mai  ales în condiţii de recesiune."

Perfect adevărat! Cu totul şi cu totul exact! Rămâne însă întrebarea: "Nu există creditare din cauza recesiunii şi a dobânzilor exagerate practicate de bănci sau din cauza trăncănitorilor care tot vorbesc despre recesiune şi şomaj, ceea ce îngheaţă apetitul de creditare?".

O întrebare care se impune cu atât mai mult cu cât guvernatorul însuşi, în timp ce i-a taxat pe trăncănitori pentru că tot vorbesc despre recesiune, prăbuşire şi şomaj, ceea ce ar descuraja reluarea creditării, vine şi ne spune că nu s-ar putea vorbi despre optimism, fiind "recesiune adevărată"! Dumnezeu să mai înţeleagă!

Să menţionăm însă că, printre mesajele transmise de dl Isărescu în ultima campanie, se numără şi unul care poate fi considerat de departe cel mai important al perioadei. "Ajungem la alte priorităţi, iar următoarea este reluarea avansului economiei, respectiv în ce măsură autorităţile vor reuşi să repună economia pe panta creşterii, şi mai ales nu oricum, să nu o repună pe panta de creştere pe care s-a situat anterior! Pentru că atunci am făcut degeaba aceste eforturi... Adevăratul test este ca reluarea creşterii să se facă pe baze sănătoase!" Ca om bătrân ce mă aflu, spusele dlui Isărescu mi-au amintit de o epigramă pe care, cu decenii în urmă, zvonistica vremii a trecut-o în contul legendarului Păstorel Teodoreanu şi care a ţintuit esenţa dezvăluirilor făcute de Hruşciov la celebrul Congres al XX-lea al comuniştilor sovietici despre crimele lui Stalin, "tătucul popoarelor"!

Epigrama suna cam aşa: "La Congresul XX am aflat cum este treaba, ani şi ani pe Genialu' l-am pupat în cur degeaba!". Aşa aflăm şi noi acum, din surse autorizate, că minunata creştere economică din perioada anterioară crizei a fost cam nesănătoasă şi că, deci, cei - vai, atâţia! - care i-au ridicat osanale au pupat-o în fund degeaba! Şi, iar vai, câţi au mai cântat osanale! Excepţiile au fost puţine şi în general au fost puse la colţ ca numărându-se printre detractori, pesimişti şi chiar incapabili de a înţelege exigenţele vremurilor!

Demersul actual al guvernatorului ar fi fost infinit mai folositor dacă intervenea atunci, în plin delir al creşterii nesănătoase, căci, fără anomaliile economice produse de aceasta ani în şir, nici căderile n-ar fi fost cele de acum! Dacă însă tot s-a decis să dea acest mesaj, atunci măcar să-l ducă până la capăt.

Şi, în această privinţă, din două una: ori trebuie spus că o reluare a creşterii economice care să fie făcută pe baze sănătoase nu prea are şanse, pentru că aceste baze sănătoase nu există nefiiind oferite de actuala configuraţie a economiei, ori trebuie subliniat în mod expres ceea ce ar trebui făcut, dacă mai este ceva de făcut, pentru ca o eventuală creştere economică să devină sănătoasă şi să nu ne trezim după niscai ani din nou că am pupat-o în fund degeaba!