Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Doi barbati, care duc pe umeri cate un sac plin cu cartofi, se opresc la coltul strazii, ca sa-si traga sufletul. Sacii de cartofi ii fac sa se simta solidari intr-o cauza importanta si indreptatiti sa schimbe o vorba. Pentru la iarna, zicea unul din gospodari. Normal, raspunde celalalt. Oarecum epuizat de atata conversatie, primul barbat mai zice: Asta e! Celalalt, parca pus in fata unei concluzii care ar impune o replica, sta nitel, se vede ca mintea ii lucreaza, ca in final sa conchida si el: Asta-i situatia!!!
Nu-i nevoie de un profund demers logic, ca sa-ti dai seama ca nu de situatia cartofilor pentru iarna e vorba, ci de destin. Al lor, al romanului din toate timpurile si al omului, in general. I-am auzit zicand "Asta e!", cu aerul ca s-a ajuns intr-un punct in care nu mai e nimic de facut si ca resemnarea e incununarea unei filozofii de larg consum, pe cetatenii marcati de neputinta din mai multe straturi sociale. I-am auzit spunand "Asta e!" si pe niste insi avuti, insa acestia aveau in ton un accent ironic. Mai bine zis practicau autoironia celor care, intr-o viata de izbanzi, se asteapta si la cate un mic deranj. Bogatii, cand zic si ei "Asta e!" nu exprima fatalism ci, dimpotriva, un vizavi distant cu fatalismul. Asta e acum – zic ei – dar mai departe tot noi avem ultimul cuvant!
Prima oara i-am aflat pe Lache si Mache, personajele de mahala ale lui Caragiale, spunand "Asta e!". Adica: asa e hotarat undeva, desupra noastra, si nu-i nimic de facut. Desi, cel putin in ce priveste rezerva de cartofi pentru iarna, mai e intotdeauna o sansa de a controla fatalitatea. Sa cumperi doi saci sau chiar trei. Fatalitatea e ocupata cu alte treburi, mult mai complicate, ca sa-si piarda vremea cu mancatorii preofesionisti de cartofi.
E criza pe jumatate de planeta, sunt revolutii in jumatate din Africa, in Romania se injumatatesc salariile, iar oamenii isi imagineaza ca soarta se anunta ca in Simfonia a V-a de Beethoven, cu majestuoase batai in usa ale intregii orchestre. Pentru destinele individuale insa aceleasi prime masuri din Simfonia a V-a sunt cantate la tambal, de un muzicant de bodega. Cand ii aud pe semenii mei zicand, de parca o ducem tot intr-un parastas, "Asta e!" imi vin in minte observatiile, mai mult decat judicioase ale unei "doamne de servici" de la o publicatie unde am lucrat candva. "Doamna de servici Mariana" se operase la intestinul subtire, dar cum incurca binisor cuvintele, spunand de pilda "cutia ucraineana" in loc de "cutia craniana", concluzia de viata pe care ne-a comunicat-o intregii redactii, la iesirea din spital, a fost ca a avut noroc, fiindca "operatiile la destinul gros" sunt mai grele ca acelea de la "destinul subtire". Ceea ce e perfect adevarat. Asta e!
Citește pe Antena3.ro
