Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când primul ministru s-a lăudat, în noiembrie 2012, că bufferul a crescut de la 4,1 la 6,3 miliarde de euro, am spus că el se va mai mări. Şi am explicat de ce. Urma o perioadă în care BNR avea de returnat multe împrumuturi, şi când creşte rezerva-tampon a Finanţelor, ce se consolidează cu rezerva valutară, nu se vede că în vistieria băncii sunt mai puţini bani. De altfel, ministrul Vâlcov a şi validat acest raţionament când a zis recent că bufferul însumează 9,25 miliarde.
Întrebarea este însă cât ar reprezenta rezerva valutară fără buffer? Dacă din 31,5 mliarde de euro se scad 9,25 rămân 22,25. Şi dacă socotim că 12 procente de rezervă minimă obligatorie (RMO) în valută constituie până la 3 miliarde de euro, se vede că rezerva în devize a BNR ar fi mai mică de 20 miliarde de euro. Cu precizarea că RMO se plasează în prezent la 14%, trebuie să ajungă la 2%, ca în zona euro, şi din asta rezultă că rezerva valutară propriu-zisă nu acoperă, de fapt, peste 6 luni de importuri, limita de sus cerută de situaţiile de forţă majoră, ci undeva pe la 4 luni - limita de jos.
Iar de aici trecem la următorul punct. Dacă ne propunem strategic să mergem în jos cu cursul pentru a arăta că avem salarii mai mari după adoptarea euro, dezideratul intră în contradicţie cu necesitatea de a alimenta rezerva valutară - principala sursă de credibilitate - pentru a o îndepărta de limita inferioară. Sigur că în locul unor achiziţii de pe piaţă, ce conferă potenţial de depreciere leului, Finanţele se pot împrumuta din exterior, şi un buffer mai mare generează mai multă încredere şi mai puţină presiune pe curs. Din păcate însă, astfel ne creşte datoria publică pe care FMI ne sfătuieşte să o păstrăm sub 40% din PIB, şi noi tocmai ce am depăşit acest prag în octombrie...
În fine, bufferul s-a constituit cu scopul declarat de a traversa vremuri tulburi, dar acestea n-au fost rezultatul crizei externe, ci a faptului că tăierea salariilor şi majorarea TVA au înrăutăţit colectarea taxelor şi am fost nevoiţi să ne îndatorăm ca să ne finanţăm deficitele. Iar dacă readucem în discuţie că bufferul a fost alimentat şi cu împrumuri în dolari fără hedging, şi punem alături de cupon deprecierea leului faţă de moneda americană, se vedea că plătim dobânzi “junk”. Dacă tot le achităm ce nevoie mai avem de buffer?
Din cât se observă, o problemă de management prost al Trezoreriei e prezentată ca fiind una de siguranţă naţională, ce necesită un buffer. Iar Finanţele stau cu contul trezoreriei la BNR, ca să nu se vadă că nu ştiu să administreze. Dacă statul ar împrumuta lei, ca să nu mai aibă risc valutar şi să achite dobânzi “junk”, şi nu şi-ar mai amesteca banii cu cei ai BNR, ar fi constrâns să-i gestioneze bine. Iar banca centrală independentă ar şti exact ce e al ei şi ce măsuri trebuie să ia cu ceea ce are.
Citește pe Antena3.ro
