Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În perioada comunistă, în România, existau 4 bănci: Casa de Economii şi Consemnaţiuni - CEC, Banca de Investiţii, cunoscută acum ca Banca Română pentru Dezvoltare - BRD, Banca pentru Agricultura şi Industrie Alimentară, adică Banca Agricolă, şi Banca Română de Comerţ Exterior - Bancorex, cărora li se adăuga, evident, Banca Naţională. Fireşte că toate acestea erau bănci de stat, iar după 1990 operaţiunile comerciale ale BNR au fost externalizate şi a apărut o nouă bancă: Banca Comercială Română – BCR. În fine, Bancorex avea o serie de subsidiare: Banque Franco-Roumaine, Anglo-Romanian Bank, Misr Romanian Bank, Frankfurt Bucharest Bank şi Banca Italo Romena. Dar în Bucureşti exista şi o sucursală a unei bănci străine: Société Générale.
În prezent, în România, funcţionează 40 de bănci, şi 86,3% din capital e străin. BRD a fost achiziţionată de grupul francez Société Générale, Banca Agricolă de austriecii de la Raiffeisen, BCR a preluat Bancorex şi a fost cumpărată apoi tot de nişte austrieci - Erste, doar CEC mai e a statului. La noi, 28% din capitalul bancar e austriac şi 17% grecesc, iar dacă e să trecem de la capital la cota de piaţă, austriecii deţin peste o treime din active.
Întrebarea este însă, la ceilalţi estici, străinii au cote la fel de ridicate? În toate statele ex-comuniste mari, care sunt acum membre UE, capitalul străin e majoritar în industria bancară, dar în Polonia şi Ungaria nu atinge 90% ca în România, ci 62%, respectiv 67%. Diferenţa e dată de faptul că ei şi-au administrat mai bine, şi mai din timp, problemele, şi în măsura în care au avut viziune pe termen lung n-au fost nevoiţi să vândă atât de mult din ceea ce deţineau. Dar asta nu înseamnă că e riscant să ai capital străin. Pe baza lui s-a restructurat într-o anumită măsură economia, cu rezultat direct în creşterea exporturile, reducerea intensităţii energetice şi sporirea competitivităţii.
E adevărat că se creează senzaţia că acest capital străin vine cu dedicaţie şi finanţeaza, în special, companiile străine care acţionează pe piaţa românească. Dar asta ţine mai mult de faptul că mediul de afaceri românesc e problematic, şi firmele autohtone se confruntă cu o rotaţie lentă a capitalurilor. Sigur că şi firmele străine evoluează în condiţii similare, însă ele pot lupta mai bine cu ostilitatea mediului de business, având în vedere că acţionează ca un grup, la nivel global, si pot arbitra oportunităţile din fiecare ţară unde au afaceri.
Oricum ar fi România a câştigat de pe urma faptului că băncile creditează companiile cu business aici. E adevărat că s-au finanţat vânzările, bazate pe mărfuri din import, ceea ne-a pus eticheta de piaţă de desfacere. Asta înseamnă că românii au avut putere de cheltuire, fără a avea putere de cumpărare, şi din acest motiv a izbuncnit criza după ce tăierea salariilor bugetarilor cu 25% a afectat ratele de la bancă. Trebuia să se investească în economia reală pentru a fi stimulată productivitatea şi a spori astfel puterea de cumpărare. Pentru că nu e nicio o problemă să-ţi vină capital străin cât ai un mediu de afaceri lipsit de ostilitate.
Citește pe Antena3.ro
