Băsescu, fără ambasadă în România

Timp de o săptămână, de vinerea trecută până să plece la Bruxelles, la prietenul Rompuy, dl. Băsescu Traian a dispărut din peisaj. Au fost zile de mare tensiune, de durere şi încordare la nivel naţional declanşate de drama turiştilor români în Muntenegru. Instituţia prezidenţială s-a scufundat într-o discreţie care nu este proprie băgăciosului de la Cotroceni. Un succint mesaj de condoleanţe adresat victimelor, la 24 de ore de la accident a bifat solidaritatea din birou cu suferinţa. Ca să arate că este total rupt de realitatea dramatică, Băsescu Traian a transmis un mesaj de Ziua Drapelului care se încheia cu un triumfător “La mulţi ani” când toate drapelele tricolore se aflau coborâte în bernă.

Între preşedinte şi popor este săpată o prăpastie adâncă şi largă de dimensiunea celor 7,5 milioane de voturi care i-au semnat suspendarea. Dar nu poate să-l scuze cu nimic că, pe lângă limba perfectă de lemn a mesajului, acesta să nu cuprindă nici o referire la ziua de doliu naţional.

Dovezi mai clare de autism politic, de desprindere de la realitatea şi trăirile unei ţări, nici că putea Băsescu Traian să dea milioanelor de compatrioţi. Retragerea “ambasadei” dlui Băsescu Traian din România este deja un fapt care a apărut cu pregnanţă în aceste zile.

Programul afişat în săptămâna de ruptură cu ţara pare să fi fost făcut să-i dea senzaţia că este încă preşedinte în funcţiune. Întâlniri protocolare cu un os regal din Marea Britanie, un dejun cu ambasadorul Irlandei la un restaurant de lux şi o decorare a ambasadorului Africii de Sud – fără referire concretă la starea lui Nelson Mandela (semn suplimentar pentru diagnosticul de autism) au fost trecute în agenda Cotrocenilor.

De ce s-a retras dl. Băsescu Traian din vâltoarea unor evenimente dramatice?
În primul rând el a rămas la Cotroceni (sau la ce reşedinţă s-ar fi aflat) pentru că nu a fost nevoie de intervenţia instituţiei prezidenţiale.
Guvernul şi-a făcut datoria impecabil: Externele, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Apărării, cel de Interne au colaborat fără a fi necesar un impuls, o ingerinţă.

Miniştrii implicaţi, raportul şi comunicarea cu primul ministru au arătat că sunt într-o echipă fără să fie admonestaţi şi sfătuiţi ironic sau grobian de la Cotroceni. S-a dovedit că lucrurile pot merge şi în situaţii de mare urgenţă fără tensiuni inutile şi ieşiri publice de dragul arătării muşchilor. Perioada când Băsescu îşi punea fesul pe chelie şi dirija pe post de şef de şantier degajarea Văii Oltului sau repararea podului de la Buzău sunt din alt film.

Gândesc chiar ce mare avantaj au avut Raed Arafat şi Titus Corlăţean că nu l-au avut în cârcă pe Băsescu Traian în orele de maximă tensiune ale operaţiunilor de repatriere! Procedurile de intervenţie erau cunoscute şi intervenţiile unor factori care nu erau incluşi în acţiunea standard ar fi periclitat bunul mers al operaţiunii. Comunicarea diplomatică a funcţionat şi ea, astfel încât cred că nu s-a dat curs cererii lui Băsescu Traian ca legăturile cu ambasadele să aibă cheia la Cotroceni. Ce s-ar fi întâmplat în zilele de duminică şi luni când la Cotroceni era lacătul pus de Sărbătoarea de Rusalii şi legătura cu Muntenegru ar fi fost scoasă din priză?

Nu regret absenţa dlui Băsescu din evenimentul de grea încercare. Constat însă că preşedintele trăieşte separat de români. S-a izolat într-o insulă a interesului propriu din
care complotează şi bagă beţe în roate celor de pe “continent”. Trage de sforile marionetelor de la Curtea Constituţională care sunt obligaţie să-l ţină în post până la finalul mandatului. În acest ultim an şi jumătate Băsescu are un program separat de mersul normal al instituţiilor ţării. El îşi construieşte din cioburile PDL şi a unor grupuscule fără identitate un partid – mişcare care să-i asigure un loc pe scena politică
şi după 2014.

Absenţa lui din peisajul acestor zile nu este întâmplătoare; nu are o cauză medicală ci una
de esenţă. Traian Băsescu nu mai are loc în inima românilor. De aceea retragerea ambasadei lui nu stârneşte regrete şi nici nu are efecte.