x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Casta îndărătnicilor

0
Autor: Tudor Octavian 09 Aug 2011 - 21:00
● Un fost prim-secretar de sector din Bucuresti, locuind si astazi, la vrednica varsta de optzeci si ceva de ani, in preajma Primariei unde oficiase candva, iese dupa-amie­ze­le pe strazi ca sa abordeze tre­ca­torii cu aceeasi fraza: Imi pareti ci­ne­va cunoscut, dar, ia stati asa, dum­neavoastra stiti cine am fost eu? Omul sufera de sin­gu­ra­ta­te si de o dramatica neluare in sea­ma, du­pa ce decenii de-a randul a fost bu­ri­cul pamantului. Starneste lu­mea la dialog, doar, doar va zice ca­­re­va: Pai, domnule, matale nu cum­va esti fostul prim de aici, din sec­tor? Ce bine imi pare ca va vad si ca sunteti sanatos! Si asa mai de­par­te, ca sa aiba si fostul stalp al sta­panirii prilejul sa-si dea drumul la amintiri.

● Un vecin imi re­la­tea­za cazul unuia dintre cetatenii ple­cati din tara, care il suna din cand in cand din Germania, ca sa se intereseze de sanatatea unei fe­mei in etate locuind singura intr-o garsoniera. La finele fiecarei ape­lari conchide cu sesizabila de­za­ma­gire: Care­va­sa­zi­ca, traieste. Si zici ca se tine bine? O sa mai sun eu. Insul de fapt asteapta ca ba­tra­na sa moara, ca sa-i ia mobila stil anul 1900.

● La cele mai multe din­tre sindro­fiile unde la sfarsit se ma­nanca si se bea pot fi numarati si cativa "ce­lo­­fa­nisti", altfel spus intrusi cu o punga de plastic cusuta sub haina, in care adu­na de pe mese tot ce-i mai les­ne. Biologia lor, exersata in acest sens, le permite sa-si umple burtile peste capacitatea naturala. Sa se in­doa­pe preventiv, ca repti­le­le, care inghit o capra si apoi re­zista ne­man­cate luni intregi. Un celofanist, condus de miros in pro­vin­cie, la un festival al usturoiului, a ig­no­rat faptul ca, in cantitati mari, us­tu­roiul ii nenoroceste bila si fi­ca­tul si a procedat ca de obicei, in­ghi­tind la nimereala tot ce afla pe mese. De asta data numai pre­­p­a­ra­te cu usturoi. Si a murit. Ma intreb ce motiv al decesului i se va fi gravat pe cruce, fiindca mo­ti­vul real e la jumatatea distantei dintre tra­ge­die si comedie.

● Cu prostii par­ca te mai poti in­telege, cu mediocrii niciodata. Me­di­ocrii au convingeri, prostii aduna si indoieli. Pe me­diocri convingeri­le nu-i fac darji, ci indaratnici. In­da­ratnicii nu-s manati sa se re­mar­ce, le e de ajuns ca ii impiedica pe al­tii sa se re­marce. Au ceva din con­ditia apar­tenentei la o casta.

● Un fost co­leg de la Filologie cu ve­leitati, in nici un fel implinite, de scriitor a umplut prin anii 1970 me­diile literare cu vestea ca i-as fi fu­rat un su­biect, din care el ar fi ur­mat sa faca un roman mare. Ca ar­gument, ve­nea cu o povestire de a mea, al ca­rei subiect pasamite mi-l dez­va­lu­ise, iar eu ma grabisem sa-l consum intr-o istorioara. Su­biectul in cauza era: un baiat iubea o fata.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de