x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Casta îndărătnicilor

Casta îndărătnicilor

de Tudor Octavian    |    09 Aug 2011   •   21:00

● Un fost prim-secretar de sector din Bucuresti, locuind si astazi, la vrednica varsta de optzeci si ceva de ani, in preajma Primariei unde oficiase candva, iese dupa-amie­ze­le pe strazi ca sa abordeze tre­ca­torii cu aceeasi fraza: Imi pareti ci­ne­va cunoscut, dar, ia stati asa, dum­neavoastra stiti cine am fost eu? Omul sufera de sin­gu­ra­ta­te si de o dramatica neluare in sea­ma, du­pa ce decenii de-a randul a fost bu­ri­cul pamantului. Starneste lu­mea la dialog, doar, doar va zice ca­­re­va: Pai, domnule, matale nu cum­va esti fostul prim de aici, din sec­tor? Ce bine imi pare ca va vad si ca sunteti sanatos! Si asa mai de­par­te, ca sa aiba si fostul stalp al sta­panirii prilejul sa-si dea drumul la amintiri.

● Un vecin imi re­la­tea­za cazul unuia dintre cetatenii ple­cati din tara, care il suna din cand in cand din Germania, ca sa se intereseze de sanatatea unei fe­mei in etate locuind singura intr-o garsoniera. La finele fiecarei ape­lari conchide cu sesizabila de­za­ma­gire: Care­va­sa­zi­ca, traieste. Si zici ca se tine bine? O sa mai sun eu. Insul de fapt asteapta ca ba­tra­na sa moara, ca sa-i ia mobila stil anul 1900.

● La cele mai multe din­tre sindro­fiile unde la sfarsit se ma­nanca si se bea pot fi numarati si cativa "ce­lo­­fa­nisti", altfel spus intrusi cu o punga de plastic cusuta sub haina, in care adu­na de pe mese tot ce-i mai les­ne. Biologia lor, exersata in acest sens, le permite sa-si umple burtile peste capacitatea naturala. Sa se in­doa­pe preventiv, ca repti­le­le, care inghit o capra si apoi re­zista ne­man­cate luni intregi. Un celofanist, condus de miros in pro­vin­cie, la un festival al usturoiului, a ig­no­rat faptul ca, in cantitati mari, us­tu­roiul ii nenoroceste bila si fi­ca­tul si a procedat ca de obicei, in­ghi­tind la nimereala tot ce afla pe mese. De asta data numai pre­­p­a­ra­te cu usturoi. Si a murit. Ma intreb ce motiv al decesului i se va fi gravat pe cruce, fiindca mo­ti­vul real e la jumatatea distantei dintre tra­ge­die si comedie.

● Cu prostii par­ca te mai poti in­telege, cu mediocrii niciodata. Me­di­ocrii au convingeri, prostii aduna si indoieli. Pe me­diocri convingeri­le nu-i fac darji, ci indaratnici. In­da­ratnicii nu-s manati sa se re­mar­ce, le e de ajuns ca ii impiedica pe al­tii sa se re­marce. Au ceva din con­ditia apar­tenentei la o casta.

● Un fost co­leg de la Filologie cu ve­leitati, in nici un fel implinite, de scriitor a umplut prin anii 1970 me­diile literare cu vestea ca i-as fi fu­rat un su­biect, din care el ar fi ur­mat sa faca un roman mare. Ca ar­gument, ve­nea cu o povestire de a mea, al ca­rei subiect pasamite mi-l dez­va­lu­ise, iar eu ma grabisem sa-l consum intr-o istorioara. Su­biectul in cauza era: un baiat iubea o fata.

×