● Un fost prim-secretar de sector din Bucuresti, locuind si astazi, la vrednica varsta de optzeci si ceva de ani, in preajma Primariei unde oficiase candva, iese dupa-amiezele pe strazi ca sa abordeze trecatorii cu aceeasi fraza: Imi pareti cineva cunoscut, dar, ia stati asa, dumneavoastra stiti cine am fost eu? Omul sufera de singuratate si de o dramatica neluare in seama, dupa ce decenii de-a randul a fost buricul pamantului. Starneste lumea la dialog, doar, doar va zice careva: Pai, domnule, matale nu cumva esti fostul prim de aici, din sector? Ce bine imi pare ca va vad si ca sunteti sanatos! Si asa mai departe, ca sa aiba si fostul stalp al stapanirii prilejul sa-si dea drumul la amintiri.
● Un vecin imi relateaza cazul unuia dintre cetatenii plecati din tara, care il suna din cand in cand din Germania, ca sa se intereseze de sanatatea unei femei in etate locuind singura intr-o garsoniera. La finele fiecarei apelari conchide cu sesizabila dezamagire: Carevasazica, traieste. Si zici ca se tine bine? O sa mai sun eu. Insul de fapt asteapta ca batrana sa moara, ca sa-i ia mobila stil anul 1900.
● La cele mai multe dintre sindrofiile unde la sfarsit se mananca si se bea pot fi numarati si cativa "celofanisti", altfel spus intrusi cu o punga de plastic cusuta sub haina, in care aduna de pe mese tot ce-i mai lesne. Biologia lor, exersata in acest sens, le permite sa-si umple burtile peste capacitatea naturala. Sa se indoape preventiv, ca reptilele, care inghit o capra si apoi rezista nemancate luni intregi. Un celofanist, condus de miros in provincie, la un festival al usturoiului, a ignorat faptul ca, in cantitati mari, usturoiul ii nenoroceste bila si ficatul si a procedat ca de obicei, inghitind la nimereala tot ce afla pe mese. De asta data numai preparate cu usturoi. Si a murit. Ma intreb ce motiv al decesului i se va fi gravat pe cruce, fiindca motivul real e la jumatatea distantei dintre tragedie si comedie.
● Cu prostii parca te mai poti intelege, cu mediocrii niciodata. Mediocrii au convingeri, prostii aduna si indoieli. Pe mediocri convingerile nu-i fac darji, ci indaratnici. Indaratnicii nu-s manati sa se remarce, le e de ajuns ca ii impiedica pe altii sa se remarce. Au ceva din conditia apartenentei la o casta.
● Un fost coleg de la Filologie cu veleitati, in nici un fel implinite, de scriitor a umplut prin anii 1970 mediile literare cu vestea ca i-as fi furat un subiect, din care el ar fi urmat sa faca un roman mare. Ca argument, venea cu o povestire de a mea, al carei subiect pasamite mi-l dezvaluise, iar eu ma grabisem sa-l consum intr-o istorioara. Subiectul in cauza era: un baiat iubea o fata.