Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Păi m-aş uita mai întâi în Constituţie, să văd ce mi-ar permite să fac pentru economie. Direct – nu mare lucru. Aş putea trimite legile pe care le-aş considera în dezacord cu legea fundamentală la Curtea Constituţională, iar pe cele nocive sau pur şi simplu tâmpite le-aş putea retrimite în Parlament – însă doar o singură dată. şi aşa aş ajunge la art. 85, alin. 1: "Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament". Este, practic, singurul punct în care un preşedinte poate influenţa direct cât de cât politica economică: să reuşească să numească un premier care să îi împărtăşească concepţia.
Să presupunem că, în postura de preşedinte, aş avea abilitatea, dar şi şansa, de a "coabita" cu un premier cu care să mă înţeleg din punct de vedere economic. Ce i-aş cere lui şi guvernului său pentru a beneficia de sprijinul meu?
În primul rând, reducerea poverii fiscale pentru cetăţeni şi companii, atât din punct de vedere financiar, cât şi din punct de vedere administrativ-birocratic. Taxele şi impozitele trebuie să devină mai uşor de plătit pentru contribuabili şi mai uşor de încasat pentru agenţiile specializate ale statului. Este inadmisibil ca, în secolul XXI, contribuabilii, fie ei persoane fizice sau juridice, să piardă atât de mult timp şi atât de multe resurse doar pentru a-şi îndeplini această obligaţie legală esenţială, pentru care statul ar trebui să le asigure toate condiţiile şi tot confortul. Generalizarea informatizării sistemului fiscal trebuie făcută indiferent de costuri.
Multe voci, din întreg spectrul politic, susţin taxarea mai agresivă a proprietăţii. Este un lucru cu care nu sunt de acord din mai multe motive. Dimpotrivă, aş susţine relaxarea fiscalităţii sub acest aspect. În primul rând pentru că taxarea proprietăţii înseamnă de facto o dublă impozitare, pentru că reprezintă o nouă impunere asupra unui venit deja taxat. În al doilea rând, înseamnă impozitarea unui potenţial investiţional şi, deci, descurajarea investiţiilor.
I-aş mai cere premierului reducerea la maximum a numărului şi a complexităţii procedurilor şi actelor birocratice necesare pentru înfiinţarea unei firme mici noi şi scutirea de taxe, impozite şi contribuţii, sau cel puţin reducerea semnificativă a acestora, pentru firmele mici nou-înfiinţate de antreprenori tineri debutanţi. IMM-urile nu au nevoie de pomeni, ci de facilităţi.
Nu în ultimul rând, evoluţiile demografice, dar şi financiar-bugetare, arată limpede că, în actualul său design, în care pensionarii sunt susţinuţi de contribuţiile de asigurări sociale plătite de salariaţii aflaţi în activitate, sistemul public de pensii este nesustenabil pe termen mediu şi lung. Aş susţine, deci, încurajarea economisirii individuale pentru pensie, prin sisteme private de investiţii financiare, cu un dublu beneficiu: majorarea veniturilor pensionarilor şi finanţarea economiei reale.
Liniştiţi-vă însă. Nu mai pot fi preşedinte. Ultima zi de depunere a candidaturii a fost 23 septembrie. Rămân sub acoperire.
