Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce lecţii de loialitate, de iubire necondiţionată ne dau căţeii nouă, oamenilor! În Belgia, un necăjit de om al străzii a avut o criză cardiacă şi salvarea l-a luat ducându-l de grabă la spital. Peste trei zile, când a fost externat, dulce surpriză, la poarta spitalului îl aşteptau cuminţi cei trei câini ai nimănui, care erau hrăniţi de bietul om al străzii din puţina mâncare pe care o primea de pomană. Căţeii i-au întors iubirea, nu l-au lăsat să se simtă singur la spital, l-au păzit la poarta unităţii medicale. A iubi animalele, păsările e un test de bunătate. O mare actriţă, nu numai talentată, dar şi deşteaptă foc, autoare de cărţi, Cristina Stamate iubea mult animalele, păsările cerului. Caracteriza inspirat pisicile, cu fandoselile şi capriciile lor. „Pisicile dorm toată ziua, dar mereu dau impresia că sunt foarte ocupate. Îmi sunt tare dragi porumbeii, îi recunosc pe fiecare după cum sună picioruşele lor pe tabla de la balcon. Mă umple de candoare un porumbel frumos, cu un evantai de pene de pictură, o iubeşte pe perechea lui, o porumbiţă urâţică, îi dă în cioc cea mai bună mâncare pusă de mine pe balcon. Fetele de la magazinul din colţ râd de mine: «Iar a venit nebuna aia să cumpere mâncare cu sacul pentru animale şi păsări»”. De mare gingăşie a fost şi povestirea Cristinei Stamate despre terasa ei plină cu flori. S-a dus să cumpere bulbi de o zambilă specială, n-a găsit, dar a cumpărat un ghiveci cu cel mai bun pământ să aştepte aprovizionarea magazinului cu zambilele dorite. „Dar de undeva, din cer, a aterizat în ghiveciul doar cu pământ o sămânţă de buruiană, a crescut aşa de mare şi frumoasă buruiana nedorită încât am iubit-o cel mai mult!”, povestea ea. Un mare dresor a fost Dermengi, întemeietor de şcoală în dresură. Făceam un reportaj despre lumea circului. În plin interviu, în cabina strâmtă a cunoscutului dresor, el se ridică, îşi cere scuze pentru scurta întrerupere şi deschide capacul de la un sertar din dulapul de pe perete. Se aude un sâsâit ciudat şi iese capul unui ditamai şarpe, care, ascultător, primeşte nişte pastile din mâna lui Dermengi, tratamentul pentru răceala reptilei. Gândul de a se face dresor i-a încolţit lui Dermengi pe când era elev, îşi aducea pe umăr o cioară de la fereastră, o hrănea cu supă din farfuria lui şi a învăţat-o adunări şi scăderi. Cioara reuşea să se descurce cu socotelile, dar elevul Dermengi a rămas corijent la matematică.
Citește pe Antena3.ro
