Dupa cat s-a batut toba la Bucuresti, a aflat si ultimul secretar - XIV de la Bruxelles ca Romania se inscrie de ani buni pe traiectoria unei cresteri economice dezinflationiste.
Dar cand vine vorba de dividende, firmele romanesti uita brusc de profiturile anuntate. De ce? Fiindca asa hotaraste AGA.
Sigur ca n-are nimeni ce sa obiecteze cand asa decid actionarii mari, sa dea mai putini bani pe mana celor mici. Mai ales ca actiunile cresc oricum la bursa.
Totusi, problema poate fi analizata si din alt unghi. Sa zicem ca inflatia mica din comunicatele oficiale face sa iasa un profit real mai mare, care sustine cresterea economica. Din pacate insa, statistica nu poate opri companiile sa simta alte preturi decat in teorie si atunci n-au incotro si micsoreaza dividendele, ca sa nu se decapitalizeze.
In fine, asta e doar o ipoteza greu de demonstrat. E dificil sa-i bagi pe toti in aceeasi oala. In schimb, ramane valabila regula ca in vremuri de dezinflatie marjele de profit trebuie sa se reduca. Pe masura ce firmele produc mai multe marfuri vandabile, care inlocuiesc mai multe importuri, preturile nu mai au de ce sa creasca, fiindca profitul sporeste din dever. La randul lor, bancile, cand observa la clientii lor cifre de afaceri mai mari, preturi mai mici si salarii majorate, micsoreaza marja dintre dobanzile la credite si cele de la depozite. Asa se intampla si in Romania? Nu. Desi economia infloreste si inflatia se ofileste, distanta dintre dobanzi n-a scazut semnificativ.
E limpede ca ârotitele" mecanismului economic nu se invart ca la carte, ceva le gripeaza. Ce? Nicaieri in lume locul banilor nu poate fi tinut decat de bani. Adica de altceva decat se vede la o multime de companii romanesti care merg inainte din datorii la utilitati, taxe neplatite, credite neachitate si subventii. Banii substituiti cu datorii se numesc arierate. Si pentru ca adesea debitele acumulate depasesc valoarea activelor, rezulta un bilant national umflat artificial.
Reforma structurala din Romania n-ar insemna altceva decat aducerea adevarului in bilantul tarii. In locurile unde e posibil ca valoarea activelor sa acopere datoriile, e recomandata vanzarea lor - se numeste privatizare. In rest, trebuie sa nu se mai inchida ochii si sa nu se mai deschida punga - se cheama faliment. Orice alta cale nu duce decat in fundaturi, fiindca o dezvoltare pe seama creditului (bancar) e nenaturala, cata vreme exista deja credite (arierate) neplatite.
Practic, totul se reduce la o problema de contabilitate, care isi gaseste rezolvarea in investitiile strainilor. Cineva trebuie sa puna la loc banii care au disparut. Fireste ca asta se poate si fara straini, dar aduce vreun roman inapoi banii mutati cu valiza in Cayman, Cipru ori Monaco?
Nu trebuie sa se inteleaga ca asa e toata economia romaneasca, ci numai ca firmele care traiesc din datorii le sufoca monetar-fiscal pe celelalte, obligand statul sa functioneze dupa o logica a deficitelor si a imprumuturilor. Firme bolnave, firme sanatoase, care e raportul intre ele? Un studiu cu care Guvernul nu e de acord estimeaza ca la noi cresterea economica se bazeaza 50% pe arierate, 30% pe economia fara facturi si numai 20% pe economia de piata, care inseamna concurenta, legalitate, eficienta si relatii capitaliste. Parca nu ne vine nici noua a crede, dar in acelasi timp nu se pot ascunde evidentele. Combinatului Siderurgic Resita i-au fost anulate datorii de zeci de milioane de euro ca sa se poata vinde pe un singur euro. La Petrom se sterg cu buretele penalitati de mii de miliarde de lei, in vederea privatizarii. Sunt doar doua exemple recente, un producator si un colector de arierate, ale caror datorii se inchid, in bugetul deficitar si indatorat al statului, adica in buzunarul nostru.
Si chiar daca dracul - economia fara acte - nu e chiar 30% negru, mai sunt si alte cifre, arareori mediatizate, care dovedesc ipoteza de lucru de la care am pornit. Pierderile din sectorul energetic au scazut de la 4,7% din PIB in 2000, la 2,5% in 2002, dar au crescut la loc la 2,8% in 2003, ba chiar se raporteaza la o baza mai mare - la PIB-ul acela despre care spuneam ca este umflat cu pompa.
Asa ca e clar: pe âcresterea economica dezinflationista" din Romania nu se va putea pune stampila âdurabila" cata vreme sunt atatea locuri in economie unde se arde gazul degeaba.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
