Paştele din acest an îl trecem sub semnul marilor îngrijorări legate de nivelul de contaminare al crizei din Ucraina. Schimbările dramatice se petrec la graniţele României şi ne aflăm în contact direct cu reaşezarea sferelor de influenţă, descoperind încă o dată că avem o aşezare periculoasă, pe marginea prăpastiei dintre Est şi Vest. Gândirea confuză din interiorul clasei politice şi asigurările adormitoare ale aliaţilor au lăsat România fără o reacţie proprie, individualizată, care să asigure apărarea interesului naţional.
Eşecul lamentabil al regimului Băsescu în toate domeniile a făcut din statul român o entitate fără obiective proprii, nepregătită pentru noile realităţi din politica internaţională. Băsescu şi instituţiile din CSAT pe care le coordonează nu au nici acum un plan clar care să ofere garanţia independenţei ţării în condiţiile retragerii anunţate a interesului Statelor Unite faţă de Europa de Est. Băsescu spune acum că le-a atras americanilor atenţia asupra greşelii, dar nu a oferit alternativă la această nouă situaţie strategică. Marele “comandant” şi-a securizat doar interesele lui personale şi ajutat de subordonaţii gradaţi a construit o Justiţie personală, care îl absolvă de orice faptă.
Pactul de coabitare din interior, menit să-i asigure supravieţuirea politică până la final de mandat, este aruncat în derizoriu de pactul de coabitare dintre SUA şi Rusia, care ne lasă doar o umbrelă antirachetă absolut inutilă în faţa influenţei Moscovei. Relaţia de coabitare Ponta-Băsescu, ţinută instituţional în viaţă cu înjurături şi ameninţări, seamănă în aceste zile cu relaţia dintre Obama şi Putin.
Din păcate, antrenaţi excesiv de conflictul intern, nu mai avem ochi pentru incendiul din curtea vecinului. Ucraina a luat foc şi cele două mari puteri toarnă controlat benzină cât să-şi asigure partea de influenţă programată după stingere.
Noi privim vâlvătăile pe cer şi ne facem iluzia că efectivele suplimentare NATO vor aduce liniştea. Băsescu şi-a asigurat pensia, declarând că îşi ia cetăţenie în Republica Moldova. Se apropie fizic de Rusia, nu să se confrunte cu ursul, ci mimând un refugiu spre Est. Încă o declaraţie care adaugă confuzii proprii la marele vârtej geostrategic.
Statele Unite au oferit garanţii de securitate la peste 100 de state. Nimeni nu crede că ele pot fi efective, iar desfăşurările acestor zile duc spre proverbul românesc: cămaşa-i mai aproape de piele decât haina!