Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
'Este clar ca domeniul asta a ajuns la o saturare (creditul de consum - n.r.). Presedintii de banci, unii au deja probleme cu reteaua de banci supradimensionata, nepregatita pentru altceva decat pentru retail. (...) Cum sa mai stimulezi consumul cand necazul a fost cauzat chiar de supradimensionarea consumului', a declarat saptamana trecuta guvernatorul BNR, Mugur Isarescu.
Din atitudinea guvernatorului Isarescu s-ar putea intelege ca-l deranjeaza inflatia de peste 8% pe care a reaprins-o creditul de consum. Si cu aceasta ocazie merita readusa in discutie revista Saptamana Financiara, care sustinea intr-un articol publicat pe 29 iunie 2009 (Vreti crestere, finantati consumul!) ca zona pe care o pot finanta bancile nu e piata imobiliara, prin intermediul creditului ipotecar, ci consumul privat, fiindca lui ii corespunde cel mai inalt grad de restructurare. Adaugand ca mergand pe acest drum se va ajunge sa se reinflameze, din pacate, exact partea de inflatie tintita de banca centrala.
Este evident ca inflatia 'intretinuta' de creditul de consum deranjeaza Banca Nationala, insa acesta este doar varful aisbergului, pentru ca Isarescu continua sa arate spre bancherii care au urmarit doar castigul pe termen scurt si au subevaluat riscurile la care s-au expus pe termen mai indelungat. Din asta s-ar putea trage concluzia ca BNR este ingrijorata de viteza cu care cresc creditele restante, pentru ca autoritatea monetara vede in timp real dinamica imprumuturilor neperformante. Dar sa nu se creada ca daca banca centrala nu-si exprima pe de-a intregul nemultumirea nu ne putem da seama de problema, fiindca aceasta este 'tradata' de cursul de schimb care a intrat pe un trend abrupt de crestere si s-a deplasat peste 4,27 lei/euro. Cu alte cuvinte, nu temerile privind Grecia si faptul ca o parte importanta a sistemului bancar romanesc e constituita din institutii financiare cu capital elen au dus la deprecierea leului, ci provizioanele pe care sunt constranse sa le constituie bancile in contul creditelor in valuta pe care au sanse mici sa le mai recupereze.
Daca ar fi sa se exprime pe de-a dreptul, banca centrala ar trebui sa spuna: Bancherii au fost recompensati pe indicatori de volum, fara sa se puna vreo secunda problema calitatii activului generat. Iar cei care au procedat astfel sunt inca in functii, de la director de departament la vicepresedinte de banca. Ei au stimulat consumul, ceea ce in sine nu este un lucru rau, cu conditia sa fie insa incurajata doar cererea celor care-si permit.
Numai ca bancile au dat imprumuturi oricui si cei care au facut reguli sa finanteze pe toata lumea se afla inca la conducerea bancilor. Ei sunt aceia care nu trebuiau sa lanseze pe piata creditele de consum fara garantii. La o garantie in valoare de 100 de unitati sa atribuie 50 de unitati de credit, nu 80. Sa ofere un imprumut de 20.000 de euro doar daca solicitantul venea cu o ipoteca de 35.000. Sa-si poata recupera prejudiciul in cazul unui credit auto neperformant, dand masina pusa gaj la Programul Rabla.
Daca ar fi procedat in acest fel, bancherii nu s-ar fi confruntat acum cu restante la credite, de care banca centrala nu poate spune pe fata ca-i dau frisoane, dar sunt evidentiate de cresterea cursului de schimb. Ba restantele de care se teme BNR puteau fi chiar mai mari, daca bancile nu acordau perioade de gratie, adica nu-si diminuau cu buna stiinta veniturile, numai si numai sa nu se inregistreze cu mai multe credite restante si sa constituie pentru ele provizioane. Problema este insa ca persoanele care dau perioadele de gratie sunt tocmai acelea care au 'generat' creditele neperformante.
