Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Generic Legea Lindy arată că speranța de viață viitoare a unor lucruri neperisabile, cum ar fi o tehnologie sau o idee, e proporțională cu vârsta lor actuală. Dar până a fi formulată această teorie, intervin explicațiile lui Benoît Mandelbrot din 1982, care apreciază în The Fractal Geometry of Nature că producătorii de burlesc nu dețin o cantitate fixă de material comic pe care să o aloce în aparițiile TV, ci, mai degrabă, cu cât au mai multe prezențe actuale, cu atât reușesc să-și asigure un număr mai mare de reprezentații viitoare. Cu alte cuvinte, e produs ceva ce s-ar numi rezistență la ruptură.
La rândul său, Nassim Nicholas Taleb include efectul/legea în conceptul de Antifragil, ce dă titlul uneia dintre cărțile sale. Și precizează că dacă o carte e tipărită vreme de patruzeci de ani, ne putem aștepta să fie publicată încă patruzeci. Iar dacă mai supraviețuiește un deceniu, va putea să apară, de ce nu?, alţi cincizeci de ani. Asta ar spune că lucrurile care există de mult timp nu „îmbătrânesc”, precum persoanele. Fiecare an ce trece fără dispariție dublează speranța de viață. E un indicator ce vădește robustețea.
Taleb leagă în Skin in the Game, Efectul Lindy de fragilitate, dezordine și timp. Din punctul său de vedere, „teoria fragilității duce direct la The Lindy Effect”, deoarece vulnerabilitatea echivalează cu o sensibilitate la dezordine” și afirmă că „timpul este echivalent cu dezordinea și rezistența la ravagiile timpului”, adică ceea ce noi numim supraviețuire, „e abilitatea de a gestiona dezordinea”. Taleb apreciază că „singurul judecător eficient al lucrurilor este timpul”, care, în opinia sa, răspunde la „meta-întrebările vechi: Cine va judeca expertul? Cine va păzi paznicul? [...] Ei bine, supraviețuirea sa”. Și afirmă că Efectul Lindy în sine este „rezistent la Lindy”, ocazii cu care îl citează pe filosoful presocratic Periander („Folosește legi vechi, dar mâncare proaspătă”), dar și pe Alfonso al X-lea al Castiliei („Arde bușteni vechi. Bea vin vechi. Citește cărți vechi. Păstrează vechii prieteni”).
În poate cea mai importantă carte a sa The Black Swan, Taleb extinde Legea Lindy la conceptul de lege a puterii: dacă o cantitate este frecvența unui eveniment și cealaltă e dimensiunea acestuia, relația e o distribuție a legii puterii, ceea ce face ca frecvențele să scadă foarte lent pe măsură ce dimensiunea evenimentului crește. Din punct de vedere matematic, Efectul Lindy corespunde duratelor de viață după o distribuție de probabilitate Pareto, conform căreia 80% din efecte sunt produsul a 20% din cauze.
De la Efectul Lindy aș merge mai departe să discut de virtute, despre care Nassim Taleb subliniază în Skin in the Game că este tocmai ceea ce nu clamezi. Nu e o strategie de investiţii. Nu-i o schemă de reducere a costurilor. Nu e vorba de o strategie pentru vânzarea de cărţi (sau mai rău, de bilete la spectacol).
Şi atunci se întreabă el de ce, prin Efectul Lindy, nu se menţionează nimic despre ceea ce numim semnalarea virtuţii în texte?
Păi, este foarte simplu. O aflăm din Evanghelia după Matei:
Citește pe Antena3.ro
„Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri”.
„Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”.
Iată de ce nici în divertisment, nici în politică nu e indicat să faci negoț cu virtute!
Dar iată şi la ce e „utilizat” comerţul cu virtute. Elimină Efectul Lindy - reperele vechi şi sănătoase, emblematice, pentru a nu se mai respecta principiul: Sunt prea sărac ca să cumpăr lucruri ieftine!
