x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dependenţi de puţin.

0
Autor: Tudor Octavian 23 Mai 2011 - 21:00
In toata lumea, minciuna, tradarea, lasitatea, vanzarea de neam si de tara au niste tarife mari. Nimeni nu risca puscaria si oprobiul general pentru un castig de palmas. Cei care au turnat la Securitate, pentru 100 de lei delatiunea, trebuie anatemizati pentru ca s-au vandut ieftin. Daca tot ai marsavia in sange, macar nu strica pretul pietei, tradand ori mintind pentru aproape nimic.

Oricat de mare ne pare mita romaneasca data pentru un judecator sau pentru un politist, ea e mica. Ni se pare mare, pentru ca nu avem cunostinta de mercurialele marilor renuntari europene si americane la caracter si la onorabilitate. Aici e deosebirea, la faptul ca vindem ieftin, tot ceea ce la bursa neagra a constiintelor obtine preturi care justifica riscul.

Toate discutiile despre cum suntem noi, romanii, trebuie sa aiba in vedere preturile foarte mici cu care ne-am vandut, cu care ne vindem ori vindem si ce ne este vital: pamantul, aerul, apa. Suntem modesti unde nu trebuie. Nu ne iubim si nu ne pretuim destul. Traind veacuri de-a randul de azi pe maine, mai mult decat un ban pentru azi pe maine nu asteptam de la nici o vanzare, indiferent ca vindem o vama, o industrie, un camp petrolifer sau un drept de autor.

Nu mi s-a oferit niciodata un pret, ca sa ma vand, asa ca nu insist pe morala. Nu poti sa stii cat esti de demn, daca n-ai fost momit cu o mita, cu un castig oneros. Am insa dreptul sa observ cat de scump se vand altii, in temeiul istoriei, al traditiei si al mandriei nationale. Astazi, totul e de vanzare. Diferenta e la cum se raporteaza fiecare popor la piata. Ce preturi impune, nu ce preturi cere. Un ministru al Muncii – mi­nistru, nu un simplu functionar marginas! - isi risca pe viata rangul si onoarea pentru un ciubuc de familie. Cinstea pentru el in­seamna ca se umple de rahat pentru mult mai putin ca altii. Cu singuranta se socoteste un om corect, prin comparatie cu ce au obtinut, furand de la stat, colegii.

Asa cum popoarele cu o istorie lunga si cu o experienta co­merciala uriasa sunt dependente de mult, noi suntem dependenti de putin. Nu cred sa mai existe o ginta functionand cu principiul "Sa furi cu masura, sa mai ramana si pentru altii".

Proverbele moderatiei din patrimoniul nostru spiritual n-au corespondent in alte limbi, fiindca moderatia e in resemnare, nu in acumulare, in nevoia profund omeneasca de a fi stapan pe viata ta. Strigarea "In 1989 ne-am luat portia de libertate!' n-a avut in ea nici un dram de autoironie. Asta am fost deprinsi sa cerem de la destin, portii de bine mai mari, dar tot portii, nu binele intreg.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de