Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este ceea ce auzim și acum peste tot, cu ocazia surprizei de la primul tur al alegerilor prezidențiale. Se fac apeluri stridente la naționalizare („Întregul sector bancar trebuie să devină majoritar românesc în 5 ani″), suprareglementare și supraimpozitare. În schimb, se promit beneficii, subvenții, înlesniri, ajutoare pentru tot ceea ce este „mic″ și, deci, „neajutorat″: micii antreprenori, micii meșteșugari, gospodăriile agricole de subzistență și așa mai departe.
Evident, toate astea prin intervenții de stat, prin măsuri legislative, de reglementare și administrative.
Dar asta nu e totul. Pentru că populismul nu aduce libertate, ci înregimentare, și nu prea vezi populism fără paseism, evident că toate entitățile „mici″ cărora li se promite bunăstare vor trebui să ofere la schimb disciplină și promptitudine în executarea decretelor venite de sus.
Astfel, se propune să se resusciteze încă o dată un sistem de planificare centralizată cu păstrarea aparențelor de proprietate și inițiativă privată care a fost propovăduit începând din secolul XIX și chiar încercat între cele două războaie mondiale. Și care, culmea, a fost numit chiar „corporatism″. Business-urile rămân private, dar sunt practic conduse administrativ de către stat, în acord cu interesul național superior. Sectoarele economice sunt organizate în patronate, salariații - în sindicate și toate organizațiile sunt subordonate statului. Aproape inutil de amintit că, acolo unde a fost încercat, acest „semi-socialism″ de dreapta a fost la fel de păgubos precum cel „clasic″, de stânga.
Ceea ce înseamnă că nu asta e soluția la problema puterii prea mari a corporațiilor din ziua de azi. Și că poate ne raportăm cu totul greșit la problemă. Poate că aceste concentrări economice pe care le deplângem derivă din prea puțină libertate, nu din prea multă.
Poate că multinaționalele nu ar ajunge atât de mari și de puternice dacă nu ar fi sprijinite și favorizate, explicit sau implicit, de către state și mașinăriile lor de reglementare și administrație. Poate că dacă n-ar fi considerate a fi too big to fail și salvate cu banii contribuabililor de fiecare dată când iau decizii proaste de management, cele mai mari business-uri ar fi mult mai expuse la concurență. Și poate că atunci s-ar purta mai frumos și cu noi, clienții care le dăm bani.
Citește pe Antena3.ro
