Piața internă a forței de muncă este supusă unor presiuni din ce în ce mai mari. Cea mai redusă rată a șomajului din ultimii zece ani, scăderea forței de muncă și o lipsă persistentă de personal calificat conduc la o ocupare aproape integrală a forței de muncă în România. Deși salariile sunt încă mici comparativ cu media UE, majorarea puternică a acestora începând cu anul 2016 - susținută și de creșterile salariului minim și ale salariilor din sectorul public - riscă să exercite presiuni asupra competitivității în absența unor măsuri de impulsionare a productivității.
Rata de ocupare a crescut constant în ultimii 5 ani, ajungând la 65,5% în 2017, depășind nivelul înregistrat înainte de criză, respectiv 64,4%. În decembrie 2018, rata șomajului, de 3,8%, a fost cea mai scăzută din ultimul deceniu. În același timp, România continuă să se confrunte cu probleme demografice grave din cauza îmbătrânirii rapide, a ratei scăzute de natalitate și a emigrației. Contribuția forței de muncă la PIB-ul potențial rămâne scăzută, fiind susținută de rata scăzută a șomajului și de potențialul neexploatat de pe piața forței de muncă. Salariile au crescut și mai mult în 2018, costurile unitare ale muncii au crescut, în medie, cu 8,1% în fiecare an începând cu 2016. Aceste evoluții implică riscul unei pierderi de competitivitate, întrucât schimbările în materie de productivitate nu mai pot compensa majorările salariale.
Pe de altă parte, există disproporții mari privind categoriile de oameni angajate în muncă. Proporția tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare este încă foarte mare, de peste 15%. O mare parte a șomerilor de lungă durată fie rămân șomeri (73,2%), fie devin persoane inactive (13,2%). Ratele sărăciei și inegalității rămân foarte ridicate. Inegalitatea veniturilor se menține la unul dintre cele mai mari niveluri din UE, reflectând în parte capacitatea deficitară de redistribuire a sistemului fiscal și de securitate socială. Peste 1,5 milioane de persoane câștigă sub 3 EUR pe zi, iar circa 4 milioane se află într-o situație de deprivare materială severă.
Emigrarea continuă a forței de muncă creează probleme pentru creșterea economică durabilă. În aproape trei decenii, peste 3 milioane de persoane au părăsit țara, majoritatea din orașele mari.