x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Era mai bun Planul Valev?

0
Autor: Serban Cionoff 29 Sep 2021 - 17:56
Era mai bun Planul Valev?


Nici n-au isprăvit trompetele propagandiste specializate să salute evenimentul istoric al semnării PNRR de către Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, și Florin Cîțu, premierul guWERNului (nu scriu „guvernul României” fiindcă nu vreau să mint!) că au și apărut,într- un număr deloc neînsemnat, critici severe și temeinic argumentate ale documentului. Critici care insistă, în mod deosebit, asupra lipsei din document a unor proiecte majore pentru agricultură și pentru modernizarea satului românesc. Declară și susțin acest lucru oameni de un recunoscut profesionism și de o incontestabilă probitate, între care îi regăsim pe fostul ministru al agriculturii, Petre Daea, pe europarlamentarii Carmen Avram și Victor Negrescu, alături de unele, nu prea multe ce-i drept, personalități reprezentative ale mediului politic. Cărora li se alătură, mai nou, Adrian Oros, fost ministru al agriculturii, care și-a însoțit demisia cu o serie de informații din care reținem în mod deosebit că, în primul draft al PNRR exista și un proiect complex de gestionare a apei(irigații, desecare/drenaj și sistem antigrindină) în valoare de 6,5 miliarde de euro. Proiect care,nota bene!, fusese asumat prin programul cu care încă actualul cabinet a primit votul de investitură. De ce, în forma finală a planului, lipsește acest aceste obiectiv?- iată o întrebare la care guwernanții ar fi trebuit să răspundă până acum.

 Dar, pentru că nu au făcut-o și nici nu cred că o vor face,trebuie să îi recunoaștem inimoasei și bine motivatei noastre colege de breaslă, Carmen Avram, meritul de a ne fi atras atenția asupra unei foarte importante declarații a președintei Comisiei Europene, Ursula vor der Leyen. Declarație din care rezultă că, anterior, autorităților de la București li s-au cerut dovezi că irigațiile pentru care se solicitau 2 miliarde de euro nu vor afecta mediul, dar, pentru că adrisanții nu au fost în stare să aducă dovezile așteptate, acest obiectiv nu figurează în forma parafată a PNRR. Am luat în discuție acest subiect pentru că, în acest fel, avem o  reprezentare mai corectă despre cum funcționează raportul cerere-ofertă în negocierile cu decidenții din organismele Uniunii Europene. Am, de asemenea, în vedere și faptul că, acum, am ajuns în situația de a avea o imperioasă nevoie de refacerea sistemului de irigații nu pentru că acesta ar fi fost distrus de vrăjmași și invidioși de pe străine meleaguri sau chiar de extratereștrii! Nu, el a fost distrus, cu mână calificată, încă din primii ani de după 1990, când sistemele de irigații de pe întreg cuprinsul scumpei noastre patrii a fost prăduit și vândut la fier vechi. Lucru deloc de mirare dacă ne gândim că, în vechiul regim, agricultura era considerată o ramură de bază a economiei naționale, așa că, de vreme ce un foarte important  personaj al scenei politice post-decembriste numea industria românească ,,un morman de fiare vechi’’, era și normal ca și sistemul de irigații să meargă tot acolo.

 Am menționat-o, ceva mai înainte pe Carmen Avram, europarlamentară română care își onorează cu adevărat mandatul și calitatea, căreia îi aparține și această foarte temeinică analiză privind ,,marea șansă pe care am ratat-o atunci când am decis să scoatem agricultura din PNRR ’’. Citez în continuare argumentația autoarei: „O eroare inadmisibilă având  în vedere că nu era o noutate că România e preponderent o țară rurală și că industria autohtonă, cât mai e, produce infim și că aveam această mare șansă ducem România cu un pas mai departe, transformând țara într-un mare producător de hrană organică”.

 De ce ne aduce aminte, astăzi, sintagma „mare producător de hrană organică”? Bineînțeles că de o mai veche zicere:,,Româna, țară eminamente agrară’’. Ca și despre pandantul ei: „România, grânarul Europei”. Reprezentări pe care politicile de industrializare a țării din perioada post belică au încercat  să le corecteze și să le completeze.

 Nu putem, însă,uita nici faptul că declararea României ca țară eminamente agrară trimite și la acel îndelung controversat Plan Valev, al căruia autor a fost economistul sovietic Emil Borisovici Valev. Plan devenit public la începutul anului 1964, în care, potrivit viziunii politice a ideologilor și strategilor CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) privind specializarea economică, România urma să fie o țară preponderent agricolă. Viziune respinsă în mod categoric de către conducerea de la București și căreia eminentul economist Costin Murgescu i-a dat o replică zdrobitoare. Replică de care, ulterior, autorul  s-a dezis în acești termeni: „Mă văd nevoit, însă, ca economist, nu ca patriot, să recunosc că Valev susținea o teză care se putea susține pe plan economic. Și, de altfel, îmi pare mai actuală ca oricând’’.

 Să fi avut, oare, cunoștință, guWERNanții încă în exercițiu,despre ce preconiza acest Plan Valev și, în acest fel, să fi dorit să îi dea o nouă,  categorică replică? Îmi este greu să spun. Dar, din cele ce le aflăm din comentariile apărute până acum- pentru că formula finală a PNRR-ului parafată la București pe 27 septembrie nu a fost, deocamdată (?!), dată publicității- ar reieși că teza  cu și despre „România, țară eminamente agrară în marea familie a Uniunii Europene” va avea mai degrabă accepția unei Românii care asigură forță de muncă bine pregătită și ieftină pentru cules sparanghel și alte produse ale altor state membre cu o agricultură înfloritoare și aducătoare de prosperitate.

Nu spun, Doamne ferește, că era mai bun Planul Valev, dar nici cu ce rezervă agriculturii României și satului românesc prevederile PNRR nu îmi este rușine!…


Serviciul de email marketing furnizat de