Ferice de cei care ştiu cănd trebuie să doarmă!

Suntem de acord cu tot ce spune [i ce face Berlinul. A[a cum, pe vremea Anei Pauker, eram de acord cu tot ce spunea [i f`cea Moscova! De ce s` se mai osteneasc` gazetarii rom~ni s` stea de veghe pentru a afla rezultatul negocierilor?!

In numărul de luni, 25 iunie 2007, Jurnalul Naţional a publicat un instantaneu surprins la Summitul de la Bruxelles, binecuvăntat de toţi liderii europeni drept crucial pentru viitorul UE: căţiva cetăţeni dormeau, lungiţi pe podele, avănd drept perne valijoarele de voiaj.
Legenda ne lămurea nu numai asupra timpului şi locului acţiunii (noaptea de sămbătă spre duminică, Sala Presei de la Consiliul European, Bruxelles), dar şi asupra subiecţilor: membri ai delegaţiei de jurnalişti romăni care, in noaptea cea mai lungă a Summitului, n-au mai rezistat şi s-au culcat direct pe podele.
La confruntarea cu această poză, răuvoitorii ar putea cărti faţă de ceea ce s-ar putea denumi dezertarea bravilor ostaşi ai condeiului şi microfonului de la misiunea lor de fond: culegerea de informaţii.
N-ar fi fost de preferat - ar putea spune răuvoitorii - ca jurnaliştii prezenţi la Bruxelles să facă un efort revoluţionar şi să rămănă treji, pentru a putea transmite opiniei publice din ţară informaţii despre rezultatele dramaticelor negocieri, de indată ce informaţiile vor veni din zona unde liderii europeni se războiau ca să salveze Tratatul Constituţional?
Salutănd fotografia reprodusă de Jurnalul Naţional ca rezultat al efortului de a surprinde interesantul, ne vom grăbi să ne exprimăm inţelegerea faţă de gestul jurnaliştilor romăni de a trage un pui de somn in noaptea in care presa europeană a stat de veghe in aşteptarea rezultatelor. Ba mai mult, credem că membrii delegaţiei noastre de presă au dovedit un eroism pe care l-aş denumi al inutilităţii: chiar dacă s-au culcat, au făcut-o in clădirea Consiliului European.
După opinia noastră, au dovedit o conştiinciozitate profesională inutilă.
Aveau toate motivele nu numai să tragă la aghioase in loc să aştepte informaţii despre rezultatul negocierilor, dar chiar şi să se ducă la hotel, să doarmă in condiţii căt de căt omeneşti.
Şi dacă ne găndim bine, puteau nici să nu se deplaseze la Bruxelles.
Pentru că:
1) Ar fi meritat să stea la veghe dacă delegaţia noastră ar fi fost angajată in vreo bătălie.
Aşa cum, de altfel, un cunoscător al treburilor europene (l-am numit pe Vasile Puşcaş), presupunea duminică, 24 iunie 2007, la Zig-Zag cu Ion Cristoiu, delegaţia noastră a fost una dintre cele mai fericite dintre cele 27 de delegaţii. De la inceput, preşedintele Traian Băsescu a declarat solemn că Romănia sprijină total şi necondiţionat poziţia Germaniei. Delegănd astfel Angelei Merkel toate drepturile noastre naţionale, Traian Băsescu şi-a asigurat un week-end pe cinste la Bruxelles. Sigur, au fost şi inconveniente, cum s-a dovedit, de exemplu, fatalitatea de a da mereu nas in nas cu premierul Tăriceanu sau faptul că la sediul UE nu s-a deschis o filială a restaurantului Golden Blitz. Dacă ne găndim insă la ce-au trebuit să facă alţi lideri de ţări membre UE la Summitul de la Bruxelles, Traian Băsescu a fost un fericit, in condiţiile in care Romănia n-a avut nimic de impus in Tratat, nimic de negociat, punctul de vedere al ţării noastre rezumăndu-se la o singură poziţie:
Suntem de acord cu tot ce spune şi ce face Berlinul.
Aşa cum, pe vremea Anei Pauker, eram de acord cu tot ce spunea şi făcea Moscova!
De ce să se mai ostenească gazetarii romăni să stea de veghe pentru a afla rezultatul negocierilor?!
Se ocupau de asta gazetarii nemţi!
2) Ar fi meritat să nu se culce dacă in Romănia i-ar fi păsat cuiva de ce se intămpla la Bruxelles. Şi nu ne referim la simplii cetăţeni, idiotizaţi in aceste zile de apocalipsa media in chestiunea caniculei, ci la liderii politici, liderii de opinie şi liderii societăţii civile.
La finele Summitului, Traian Băsescu a făcut o declaraţie de presă, in care a infăţişat naţiunii nu atăt cum s-au satisfăcut interesele Romăniei, ci mai ales interesele Germaniei. I-a urmat Călin Popescu Tăriceanu, cu o declaraţie mai scurtă, prin nimic deosebită insă de cea a preşedintelui.
Nici un şef de partid n-a comentat, de pe poziţiile partidului său, rezultatele Summitului, dar mai ales prestaţia delegaţiei noastre. Nici o organizaţie a societăţii civile n-a luat poziţie faţă de felul in care au fost susţinute interesele Romăniei. Nici un ziar n-a acordat prestaţiei noastre la Summit pagina intăi. Ba chiar dacă ne uităm mai atenţi, nici in articolele dedicate Summitului nu se fac referiri la delegaţia noastră.
S-a scris şi s-a vorbit despre reuniunea de la Bruxelles ca despre o reuniune a Unităţii Statelor Africane!
3) Jurnaliştii noştri au plecat la Summit cu misiunea fermă de a transmite corespondenţe despre cearta dintre Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu.
Din motive care ne scapă, cei doi nu s-au injurat de mamă la Bruxelles.
Strădaniile jurnaliştilor noştri de a descoperi, ba chiar şi de a inventa un moment de scandal, s-au dovedit zadarnice.
In aceste condiţii, rămăne perfect explicabil că jurnaliştii noştri s-au dus să se culce.
Pentru a avea sănătatea cerută de urmărirea cu prioritate, la intoarcerea in ţară, a războiului dintre Palate.
Ferice de cei care ştiu cănd trebuie să doarmă