Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Agentia de presa Bloomberg s-a grabit, la jumatatea saptamanii trecute, sa-si exprime mirarea in legatura cu rata inflatiei pe octombrie. Notand: o crestere neasteptata. Desi, cu numai cateva zile in urma, guvernatorul Bancii Nationale, intr-o conferinta de presa, tocmai subliniase ca ne asteptam sa vedem o schimbare de ritm in octombrie, cand vor veni datele de la INS, care sa intrerupa seria de patru rate negative, din iunie pana in septembrie. Asa s-a si intamplat: rata pe octombrie a fost de plus 0,64 la suta.
Dar ce inseamna acest plus? Reamintesc definitia inflatiei: cresterea generalizata a preturilor de consum. S-a inregistrat cumva, in octombrie, un salt al tuturor preturilor din cele trei tablouri ale consumului – marfuri alimentare, marfuri nealimentare si servicii? Nicidecum. S-au scumpit doar cartofii – cu 7,18 la suta, fructele proaspete – cu 5,33 la suta, energia termica – aici plusul fiind de 10,53 la suta si inca un plus – de 1,56 la suta la apa, canal, salubritate. Atat. In timp ce toate celelalte preturi si tarife nu s-au miscat.
Asadar, patru pozitii, toate patru specifice toamnei, au miscat in sus rata inflatiei pe octombrie. Dar preturile, majoritatea lor, nu au inregistrat cresteri. De aici intrebarea: daca deficitul bugetar scade, iar preturile nu mai cresc, ce ne facem cu PIB-ul? Intrebarea nu-i lipsita de sens. Fiindca dainuie, in cercurile unor oameni de afaceri si ale unor economisti, conceptia ca ar putea fi determinata de grabirea cresterii economice prin fortarea unor deficite bugetare mari si a unui plus de inflatie.
Sa judecam. Un deficit mai mare ar putea sa conduca intr-adevar la o crestere economica mai mare. Numai ca deficitul nu poate fi mai mare decat se poate imprumuta tara. Iar capacitatea Romaniei de a se imprumuta, in aceste vremuri dificile, e limitata. Ramane inflatia. Numai ca prin umflarea preturilor tara n-ar obtine decat… pierderea instabilitatii financiare, fara nici un castig real, ci doar nominal, de venituri bugetare si de PIB.
Inflatia mare poate afisa o iluzie si atat: un PIB nominal. Mai exact o suma. PIB-ul real insa nu va fi impins in sus de preturi care ar urca si ele, ci numai si numai de o crestere sanatoasa, bazata pe concurenta, pe competitivitate si pe eficienta. E adevarat, multe companii – indeosebi cu capital de stat, dar si dintre cele cu capital privat – s-au obisnuit "sa se refugieze" in inflatie, arma pe care au invatat s-o manuiasca bine. In acest fel au reusit sa treaca taras-grabis peste obstacolele ridicate in calea lor de aceasta criza prelungita.
Vedem, in siruri de date statistice – inca de cand cercul raului se tot largea si in Romania, incepand cu toamna lui 2008, cuprinzand pietele de marfuri, cuprinzand ipotecile lovite de incapacitatea de rambursare a creditelor, cuprinzand investitiile grav amenintate in conditiile in care multe capitaluri se imputinau, si cuprinzand mai cu seama forta de munca amenintata de somaj – cum "refugiul" in inflatie devenise o obsesie pentru toate acele companii care sperau… sa se salveze singure si sa iasa din criza. Asa ca au umflat preturile cat au putut, au incasat venituri de supravietuire si, in final, au contabilizat "profit murdar". Numai ca preturile au urcat cat au urcat, pana cand, transformandu-se intr-un periculos bumerang, sunt acum gata sa-i loveasca pe cei care le-au agitat.
