Fondul Proprietatea - lamuriri necesare

Despagubirea cash imediata a fostilor proprietari inclusi acum in Fondul Proprietatea (FP) ar mari considerabil lichiditatea in economie, ceea ce ar afecta stabilitatea monetara. Chiar daca BNR ar interveni in forta, prin absorbtie de lichiditate, cresterea dobanzilor ar invita fonduri speculative, intrandu-se intr-un cerc vicios periculos.

Despagubirea cash imediata a fostilor proprietari inclusi acum in Fondul Proprietatea (FP) ar mari considerabil lichiditatea in economie, ceea ce ar afecta stabilitatea monetara. Chiar daca BNR ar interveni in forta, prin absorbtie de lichiditate, cresterea dobanzilor ar invita fonduri speculative, intrandu-se intr-un cerc vicios periculos.

Cu cat ponderea retrocedarilor este mai redusa in ansamblul despagubirilor cu atat presiunea asupra lichiditatii poate creste mai mult. Totul porneste de la inevitabilitatea aparitiei pietei de tranzactionare a titlurilor de despagubire. Ca sunt actiuni si/sau obligatiuni, ele, cu mare probabilitate, vor fi vandute de cei care nu se multumesc cu dividende (la actiuni) sau cu cupoane (la obligatiuni). Iar acestia nu ar fi neaparat oameni varstnici, care, se presupune, au timpi de asteptare limitati. Tranzactionarea poate precede conversia in actiuni sau, daca este cazul, in obligatiuni. Dar nu ar misca tranzactiile cu actiuni/obligatiuni lichiditatea dintr-o parte intr-alta a sistemului, lasand-o neschimbata? Asa ar fi, daca economia nu este deschisa. Mai mult, liberalizarea contului de capital permite investitorilor straini sa fie interesati de hartii de valoare de pe piata de capital romaneasca; pachete de actiuni si/sau de obligatiuni ar fi cumparate de investitori straini, ceea ce ar aduce injectii de lichiditate substantiale in economie. Intervine aici atractivitatea unei economii care intra in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, care are investment grade de la agentiile de rating. Nu mai amintesc ca obligatiuni ale unui stat membru in UE sunt foarte atractive, daca au si un cupon adecvat. Din punct de vedere monetar, tranzactionarea activelor catre investitori straini echivaleaza cu despagubirea in bani; mai ales daca vanzarea activelor primite ca despagubire (actiuni si/sau obligatiuni) implica un discount de lichidizare mic. BNR ar fi nevoita sa intre in actiune. Daca nu ar face-o, scaderea puternica a dobanzilor ar stimula consumul si inflatia, ar creste deficitele externe. Vanzarile catre non-rezidenti sunt privite net, deoarece ar exista si tranzactii in sens invers. Deci, pe orice cale se merge, tranzactionarea activelor este inevitabila, iar contul de capital fiind deschis infuzia de lichiditate masiva este sigura. In opinia mea, o solutie ideala din punct de vedere al evitarii cresterii lichiditatii nu exista. Esentiala este gradualizarea si, pe cat posibil, limitarea ei.

Pentru limitarea efectelor macroeconomice cel mai bine ar fi ca detinatorii de hartii de valoare sa nu renunte imediat la ele. Cu cat aceasta asteptare ar fi mai lunga si admitand crestere economica sustinuta si monetizarea economiei, infuzii de lichiditate viitoare ar afecta mai putin starea monetara. Retrocedarile, acolo unde sunt posibile, ar reduce din volumul de tranzactionare. Poate interveni ca modalitate de atenuare a impactului monetar si perioada de conversie a titlurilor de despagubire in alte hartii de valoare.

PS. Ratiunea de a fi a Fondului este despagubirea. FP nu a aparut pentru ca unii sa aiba sinecure bine platite sau pentru ca o firma de administrare sa obtina comisioane grase.