Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Craiova Maxima, „Campioana unei Mari Iubiri”, a avut nu numai valoare internaţională, dar şi inimă fierbinte. În fiecare compartiment exista câte o inimă mai turată, o inimă la cel mai trainic punct de fierbere, care remorca restul coechipierilor. În atac, cel mai inimos era Oblemenco, la mijlocul terenului - Ilie Balaci, iar în defensivă cel mai energic şi sufletist era Petre Deselnicu.
Culmea, toţi aceşti fotbalişti devotaţi, mereu cu inima sărindu-le din piept pentru Universitatea Craiova, au murit de inimă. Cei trei au fost şi dintre cei mai iubiţi fotbalişti ai Olteniei. Ion Oblemenco avea dăltuit în osul frunţii de soarta lui cuvântul golgheter. Oblemenco nu ierta portarii la mai nicio ocazie, şuta ca din tun, precizie în amplasarea ca un spin în mijlocul apărărilor adverse, joc de cap bun şi forţă de pătrundere, cursele lui spre careul competitorilor se făceau în spate cu 2- 3 fundaşi, care nu reuşeau să-l stopeze. Ca o curiozitate, deşi era golgheterul campionatului, Ion Oblemenco n-a fost convocat niciodată la naţională. A murit la numai 50 de ani, când antrena o echipă din Maroc şi a făcut un infarct ucigător. Stadionul din Craiova poartă şi acum numele Ion Oblemenco.
Se împlinesc 17 ani de când a murit pe masa de operaţie Petre Deselnicu, stâlpul defensivei Craiovei. Era şi un hâtru, mereu cu câte o replică de haz în gură, îl alintau ca „Nea Mărin al gazonului”. Fata inginerului Deselnicu, frumoasa Oana, a fost logodnica lui Gică Popescu şi, apoi, soţia lui Gică Craioveanu. Când Craioveanu s-a transferat în Spania, socrul Deselnicu îl încuraja: „O să te descurci, că eu şi cu un palton ud pe mine şi i-aş întrece pe fotbaliştii spanioli!”. L-a fulgerat o durere teribilă în piept, medicii craioveni au pus diagnosticul groaznic: ruptură de aorta. Plesnea peretele arterei. A fost adus cu salvarea la Spitalul Militar din Bucureşti, îl aştepta Balaci.
A glumit cu Balaci chiar întins pe targă: „Ilie, vrei să mă transferi la echipele tale din Arabia!”. Am rugat şi eu chirurgii să facă şi imposibilul, nu s-a putut, coseau aorta şi avansând, se destrăma vasul unde fusese reparat. Şi Ilie Balaci tot de inimă a murit. N-avea stare în Bucureşti, mergea mereu la oltenii lui, la Craiova. Acolo a şi murit, a căzut din picioare, strigând: „Nu mai am aer!”. Niciodată cei trei nu părăsesc inimile oltenilor.
Citește pe Antena3.ro
