x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jeffrey Franks – un ziarist iute ca melcul

0
Autor: Ionuț Bălan 03 Aug 2011 - 21:00
La sase luni dupa ce devenise evident ca afecteaza cresterea econo­mica, seful misiunii FMI, Jeffrey Franks, s-a trezit sa spuna ca ariera­tele "constituite o frana majora in ca­lea cresterii". La o luna si jumatate dupa ce s-a vazut limpede ca iesirea din recesiune nu are nici un efect asu­pra puterii de cumparare, Franks se apuca sa spuna ca "nu are nici un rost sa ai crestere economica daca ea nu este resimtita de catre populatie".

In definitiv e bine cand FMI suge­reaza ca Romania a iesit din recesiune, dar nu si din criza, fiindca asta ar fi insemnat sa creasca nivelul de trai. Iar pentru a creste era nevoie ca guvernantii sa redistribuie cresterea economica pe care au anuntat-o si se observa ca n-au ce. Este nefiresc insa ca presa sa fie mai rapida in a sesiza si a detalia problematica, asa cum a facut-o revista Saptamana Financiara intr-un editorial aparut pe 23 mai ("De ce n-avem crestere economica").

Publicatia considera ca daca PIB-ul avanseaza, inseamna ca s-au fa­cut niste bani in plus si atunci ar trebui sa se mareasca si veniturile populatiei. Se maresc salariile? Stagneaza sau scad, dar poate ca banii s-au dus in investitii. Se deschid noi ca­pacitati de productie? Ziarele nu po­menesc nimic nici de asta, nici de ini­tiative de business, dar daca majorarea PIB nu se simte in nivelul de trai sau in formarea bruta de capital poate ca se datoreaza unei cresteri de pret a activelor. Se scumpesc lo­cuin­tele? Din contra, se ieftinesc, in ciuda in­cer­carii bancilor de a nu executa ga­ran­tiile aferente creditelor ne­per­for­mante si a Programului "Prima Casa".

Daca veniturile si investitiile nu cresc, iar pretul imobilelor sta pe loc, atunci cresterea economica ar mai pu­tea fi canalizata doar catre cheltu­ie­lile guvernamentale. Da, numai ca daca banii in plus ar ajunge aici ei ar trebui sa se redistribuie sub forma de sa­larii majorate sau investitii, fiindca altfel ar aparea suspiciunea ca majo­ra­rea PIB fie se acumuleaza, adica, mai pe sleau, se fura, fie nu exista. Se fura? Furtul constituie o fapta de na­tura penala si in astfel de spete se por­nes­te de la prezumtia de nevinovatie: eco­nomia nu creste decat in de­cla­ratiile politicienilor. Daca ar creste de-adevaratelea, banii s-ar redistribui sub forma de venituri si ar deveni implicit putere de cumparare, iar populatia n-ar mai trebui sa contracteze credite de consum. Insa oamenii solicita credite de acest fel, dovedind ca se afla in subconsum. Iar pe aceasta baza Guvernul ii ta­xeaza cu TVA si primariile cu taxe locale al caror nivel in crestere n-ar fi fost "validat" de piata in lipsa cre­ditului, pentru ca romanii nu si-ar fi permis sa cumpere marfuri.

Concluzia: statul, in loc sa reduca ta­xele si contributiile pentru a im­bu­na­tati mediul de business, in speranta re­luarii cresterii PIB, a procedat pe dos, majorand CAS, TVA, taxele lo­ca­le si nu si-au platit facturile catre fur­nizori. Si, pentru a suporta povara, populatia si companiile au apelat la banci care, la randul lor, s-au "aparat" de cererea de credit in crestere, gene­rata de subconsum si arierate, practicand dobanzi mari: 14%-17% pentru firme, 24%-45% pentru populatie. Daca s-ar fi mers pe modelul natural – despovarez mediul de afaceri in vreme de criza, economia isi reia cres­terea – populatia si firmele nu si-ar fi asumat asemenea costuri. Dobanzi cu care bancile, e adevarat, se apara, dar care se pot intoarce impotriva lor daca debitorii isi pierd serviciul si nu-si pot achita datoriile.

Si inca o remarca importanta. Dobanzile la creditele populatiei sunt de patru-sapte ori mai mari decat dobanzile la care se finanteaza deficitul bugetar. De aici se vede ca riscul suveran nu e corect evaluat, iar sub­evaluarea sa are legatura cu arie­ratele statului si cu faptul ca banca centrala ajuta Trezoreria Statului sa se fi­nan­teze netransparent.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de