Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La sase luni dupa ce devenise evident ca afecteaza cresterea economica, seful misiunii FMI, Jeffrey Franks, s-a trezit sa spuna ca arieratele "constituite o frana majora in calea cresterii". La o luna si jumatate dupa ce s-a vazut limpede ca iesirea din recesiune nu are nici un efect asupra puterii de cumparare, Franks se apuca sa spuna ca "nu are nici un rost sa ai crestere economica daca ea nu este resimtita de catre populatie".
In definitiv e bine cand FMI sugereaza ca Romania a iesit din recesiune, dar nu si din criza, fiindca asta ar fi insemnat sa creasca nivelul de trai. Iar pentru a creste era nevoie ca guvernantii sa redistribuie cresterea economica pe care au anuntat-o si se observa ca n-au ce. Este nefiresc insa ca presa sa fie mai rapida in a sesiza si a detalia problematica, asa cum a facut-o revista Saptamana Financiara intr-un editorial aparut pe 23 mai ("De ce n-avem crestere economica").
Publicatia considera ca daca PIB-ul avanseaza, inseamna ca s-au facut niste bani in plus si atunci ar trebui sa se mareasca si veniturile populatiei. Se maresc salariile? Stagneaza sau scad, dar poate ca banii s-au dus in investitii. Se deschid noi capacitati de productie? Ziarele nu pomenesc nimic nici de asta, nici de initiative de business, dar daca majorarea PIB nu se simte in nivelul de trai sau in formarea bruta de capital poate ca se datoreaza unei cresteri de pret a activelor. Se scumpesc locuintele? Din contra, se ieftinesc, in ciuda incercarii bancilor de a nu executa garantiile aferente creditelor neperformante si a Programului "Prima Casa".
Daca veniturile si investitiile nu cresc, iar pretul imobilelor sta pe loc, atunci cresterea economica ar mai putea fi canalizata doar catre cheltuielile guvernamentale. Da, numai ca daca banii in plus ar ajunge aici ei ar trebui sa se redistribuie sub forma de salarii majorate sau investitii, fiindca altfel ar aparea suspiciunea ca majorarea PIB fie se acumuleaza, adica, mai pe sleau, se fura, fie nu exista. Se fura? Furtul constituie o fapta de natura penala si in astfel de spete se porneste de la prezumtia de nevinovatie: economia nu creste decat in declaratiile politicienilor. Daca ar creste de-adevaratelea, banii s-ar redistribui sub forma de venituri si ar deveni implicit putere de cumparare, iar populatia n-ar mai trebui sa contracteze credite de consum. Insa oamenii solicita credite de acest fel, dovedind ca se afla in subconsum. Iar pe aceasta baza Guvernul ii taxeaza cu TVA si primariile cu taxe locale al caror nivel in crestere n-ar fi fost "validat" de piata in lipsa creditului, pentru ca romanii nu si-ar fi permis sa cumpere marfuri.
Concluzia: statul, in loc sa reduca taxele si contributiile pentru a imbunatati mediul de business, in speranta reluarii cresterii PIB, a procedat pe dos, majorand CAS, TVA, taxele locale si nu si-au platit facturile catre furnizori. Si, pentru a suporta povara, populatia si companiile au apelat la banci care, la randul lor, s-au "aparat" de cererea de credit in crestere, generata de subconsum si arierate, practicand dobanzi mari: 14%-17% pentru firme, 24%-45% pentru populatie. Daca s-ar fi mers pe modelul natural – despovarez mediul de afaceri in vreme de criza, economia isi reia cresterea – populatia si firmele nu si-ar fi asumat asemenea costuri. Dobanzi cu care bancile, e adevarat, se apara, dar care se pot intoarce impotriva lor daca debitorii isi pierd serviciul si nu-si pot achita datoriile.
Si inca o remarca importanta. Dobanzile la creditele populatiei sunt de patru-sapte ori mai mari decat dobanzile la care se finanteaza deficitul bugetar. De aici se vede ca riscul suveran nu e corect evaluat, iar subevaluarea sa are legatura cu arieratele statului si cu faptul ca banca centrala ajuta Trezoreria Statului sa se finanteze netransparent.
Citește pe Antena3.ro
