Alături de şicanele de astă vară, prin care CSM s-a dovedit a fi un instrument de tergiversare, dacă nu de împiedicare a numirii unui nou ministru, alături de tertipurile şi găselniţele prin care Traian Băsescu tărăgănează numirea unui nou procuror general, făcându-şi-l cvasiimuabil pe Daniel Morar, sau a unui procuror şef al DNA - instituţie unde stau la murat dosarele multor băsişti şi alacerişti portocalii, vinovaţi de grave fraude în dauna Bugetului naţional - toată această degringoladă, care a tranformat forurile justiţiei într-un bâlci, capătă tot mai evident caracterul confiscării judecătoreşti. Şi îndreptăţeşte reacţia adversă a corpului magistraţilor, care refuză să fie maimuţoii dresaţi de politicieni şi-şi revendică o conducere probă, de un profesionalism impecabil şi de o calitate morală ireproşabilă. Nu instalarea şi menţinerea la cârmă a unor persoane contestate, responsabile - cum e cazul Oanei Hăineală - inclusiv de ţinerea în puşcărie, vreme de peste un an, a unui nevinovat, ori de echivalarea libertăţii de exprimare cu... atacul la democraţie (?!?), teză tipică unei dictaturi şi preluată din gândirea şi opera mentorului lor, Traian Băsescu.
În Consiliul Superior al Magistraturii, cei trei, dezavuaţi de tot mai mulţi colegi de breaslă şi de organizaţiile profesionale, sunt contaminaţi de ceea ce aş numi sindromul Lăpuşneanu, ridicat la un nivel superior de Băsescu: "Dacă voi nu mă vreţi, Eu vă vreu!". Acest Eu, cu majusculă, care neagă principiile democratice, neagă armonia care, într-un stat de drept, trebuie să existe între opţiunea personală şi cea a demos-ului sau a categoriei socio-profesionale respective.
Este, însă, interesant de observat că acum, deşi e clar că justiţia română trece printr-un impas, nu se aud trâmbiţele Monicăi Macovei şi nici ofuscările comisarului Viviane Reding, care deplângeau astă vară "confiscarea puterii judecătoreşti". Teză care s-a dovedit a fi stupidă. Iar Barroso nu-l convoacă pe Băsescu, să-i dicteze "11 puncte obligatorii", între care şi neimixtionarea în treburile justiţiei. Şi acum are loc o confiscare. Dar asta le convine şi de aia tac, chit că e plătită cu paşi înapoi ai statului de drept. Ca şi în confruntarea politică de acum un an, însă, rolul principal + şi decizia! + sunt convins că, până la urmă, le va avea corpul magistraţilor. Adică al acelor profesionişti care nu mai vor ca demersurile şi cariera să le fie determinate politic şi cântărite de către CSM cu o terezie fabricată în atelierul de la Cotroceni. Ci să se exprime profesional, aşa cum au jurat, supuşi doar legii şi conştiinţei lor.
Citește pe Antena3.ro


