x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

La CSM, sindromul Lăpuşneanu-Băsescu

26
Autor: Petru Calapodescu 09 Ian 2013 - 15:09
Într-o reacţie în lanţ, instanţele judecătoreşti îşi exprimă public indignarea faţă de mânăriile care se petrec la Consiliul Superior al Magistraturii, judecătorii (dar se fac tot mai des auzite voci şi din corpul procurorilor) refuzând să admită instalarea abuzivă şi netransparentă, de fapt - menţinerea trioului compromis Hăineală, Ghica, Danileţ la vârful magistraturii române. Asociaţia Magistraţilor, Uniunea Naţională a Judecătorilor s-au pronunţat fără echivoc în această privinţă, membrii lor cerând categoric anularea alegerilor controversate şi suspectate de fraudă, prin care procuroarea Oana Hăineală Schmidt a fost cocoţată în funcţia de preşedinte, precum şi retragerea candidaturilor ex+preşedintei Ghica şi şi a lui Danileţ la funcţia de vicepreşedinte. Pe scurt, stoparea rocadei şi diversiunilor prin care, susţin organizaţiile democratice ale magistraţilor, se urmăreşte perpetuarea puterii celor trei personaje asupra cărora planează severe suspiciuni de aservire politică şi de obedienţă faţă de Traian Băsescu. Nu este deloc lipsită de temei afirmaţia că discursul aberant de laudativ al lui Băsescu la şedinţa de săptămâna trecută a CSM s-a înscris tocmai în strategia de confiscare a forului suprem al magistraturii, deci a justiţiei ca atare. Cu scopul deloc greu de decelat de a păstra sub influenţa Dealului instituţiile de forţă ale statului, puterea judecătorească fiind în acest sens chiar mai importantă şi decât serviciile secrete.

Alături de şicanele de astă vară, prin care CSM s-a dovedit a fi un instrument de tergiversare, dacă nu de împiedicare a numirii unui nou ministru, alături de tertipurile şi găselniţele prin care Traian Băsescu tărăgănează numirea unui nou procuror general, făcându-şi-l cvasiimuabil pe Daniel Morar, sau a unui procuror şef al DNA - instituţie unde stau la murat dosarele multor băsişti şi alacerişti portocalii, vinovaţi de grave fraude în dauna Bugetului naţional - toată această degringoladă, care a tranformat forurile justiţiei într-un bâlci, capătă tot mai evident caracterul confiscării judecătoreşti. Şi îndreptăţeşte reacţia adversă a corpului magistraţilor, care refuză să fie maimuţoii dresaţi de politicieni şi-şi revendică o conducere probă, de un profesionalism impecabil şi de o calitate morală ireproşabilă. Nu instalarea şi menţinerea la cârmă a unor persoane contestate, responsabile - cum e cazul Oanei Hăineală - inclusiv de ţinerea în puşcărie, vreme de peste un an, a unui nevinovat, ori de echivalarea libertăţii de exprimare cu... atacul la democraţie (?!?), teză tipică unei dictaturi şi preluată din gândirea şi opera mentorului lor, Traian Băsescu.

În Consiliul Superior al Magistraturii, cei trei, dezavuaţi de tot mai mulţi colegi de breaslă şi de organizaţiile profesionale, sunt contaminaţi de ceea ce aş numi sindromul Lăpuşneanu, ridicat la un nivel superior de Băsescu: "Dacă voi nu mă vreţi, Eu vă vreu!". Acest Eu, cu majusculă, care neagă principiile democratice, neagă armonia care, într-un stat de drept, trebuie să existe între opţiunea personală şi cea a demos-ului sau a categoriei socio-profesionale respective.

Este, însă, interesant de observat că acum, deşi e clar că justiţia română trece printr-un impas, nu se aud trâmbiţele Monicăi Macovei şi nici ofuscările comisarului Viviane Reding, care deplângeau astă vară "confiscarea puterii judecătoreşti". Teză care s-a dovedit a fi stupidă. Iar Barroso nu-l convoacă pe Băsescu, să-i dicteze "11 puncte obligatorii", între care şi neimixtionarea în treburile justiţiei. Şi acum are loc o confiscare. Dar asta le convine şi de aia tac, chit că e plătită cu paşi înapoi ai statului de drept. Ca şi în confruntarea politică de acum un an, însă, rolul principal + şi decizia! + sunt convins că, până la urmă, le va avea corpul magistraţilor. Adică al acelor profesionişti care nu mai vor ca demersurile şi cariera să le fie determinate politic şi cântărite de către CSM cu o terezie fabricată în atelierul de la Cotroceni. Ci să se exprime profesional, aşa cum au jurat, supuşi doar legii şi conştiinţei lor.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de