Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu o multime de oameni poti comunica amical toata viata, desi rareori intelegi ce-ti spun. Vorbesc de parca ar fi fugariti si trebuie sa-ti lase cu limba de moarte o parola.
Siluiesc consoanele, mananca vocalele, sugruma diftongii, iar cand termina ce-au de zis, o fac precipitat, inghiontiti de un nou val de fraze adunate in gat. Ar trebui sa-i pui la punct: "Ia-o mai rar". "Mai zi o data", "N-am priceput nimic". Dar ar fi sa tulburi o amicitie asezata si sa contrariezi o persoana care mai crede inca in dialog. Un om, pe care nu-l poti urmari, e de preferat unuia care insira ineptii cu o voce de retor si cu o gramatica de universitar. Iar un camarad, care nu ti-a abuzat memoria cu nici unul din necazurile vietii lui, e mai bun ca unul nou, care te ia drept un cos de gunoi, unde poti sa arunci de-a valma glume proaste, cancanuri si tot felul de mizerii personale.
Cu unul din colegii de odinioara comunic perfect de aproape treizeci de ani - sau cel putin el e convins de asta - insa n-as putea spune niciodata despre ce discutam. Cand incepe sa turuie, face gura mica si rotunda si baga presiune in fraze, ca fochistii. Cuvintele tasnesc, cele mai multe forfecate si lipsite de sens, discursul n-are nici cap, nici coada, iar cand sfarseste ce are de zis ma fixeaza victorios si intrebator: Ei, ce parere ai de asta?
Un om, de la care nu te alegi cu nimic din ce-ti spune e totusi un noroc, fata de unul care-ti spune lucruri care nu te privesc in nici un chip. Care iti spune doar lucruri
ce-l intereseaza pe el. Si un partener de discutie confortabil, in comparatie cu oamenii care te mint si cand nu au motiv, care te abordeaza ca sa-ti ceara ceva vital si sa-ti dea in schimb ceva ce nu-ti trebuie, care te intreaba "Ce mai faci?" ca sa-ti poata povesti in amanunt ce fac ei, care altceva decat guvern si modern n-au in cap, care sunt convinsi ca de aia te-ai nascut, ca sa aiba ei cui i se plange de bataturi, de impozite, de nevasta, de toata lumea.
Un om care vorbeste ingramadit si indeasa treizeci de cuvinte intr-o fraza, in care incap normal numai zece, e un om ca oricare altul. De o mie de ori mai bun insa ca un politician de televiziune care rosteste cu dictie o mie de cuvinte mari ce nu spun mai mult ca o balbaiala mica si mijlocie.
