x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Linu-i lin, bate vântul cât de lin, frunză verde de mălin

0
Autor: Florin Condurateanu 28 Dec 2020 - 07:10
Linu-i lin, bate vântul cât de lin, frunză verde de mălin


Şi-au venit colindătorii, florile dalbe. Superb obiceiul românesc străbun al colindelor, semn de suflet bun colindatul, copii care iau în piept gerul şi se duc la porţile oamenilor doar ca să le ureze de bine, iar gazdele le dau covrigi, mere şi nuci pentru urarea de sănătate şi belşug. „Leru-i ler, linu-i lin şi iarăşi lin, bate vântul cât de lin, frunză verde de mălin”. Colindul, gest de români buni! Glasul de rai al lui Ştefan Hruşcă se aşază ca o mângâiere peste sufletele de români. De Sfintele Sărbători, ne umple de bucurii inimile sutele de colinde zise de maramureşeanul Hruşcă, venit în fiece sfârşit de an de la capătul geografiei, din Canada, să ne desmierde cu colindele sale. A debutat în Cenaclul Flacăra. Adrian Păunescu obişnuia ca, în fiecare seară, să invite pe scenă orice spectator care simte că are talent. În spectacolul Cenaclului de la Baia Mare, au venit din sală doi tineri, o fată şi un băiat. Nu se cunoşteau, au cântat fiecare splendid, fata totuşi avea o treaptă mai sus de calitate. Poetul i-a cooptat imediat în Cenaclu şi a doua zi autocarul a pornit spre Bistriţa, la următorul spectacol. În mijlocul şoselei o femeie a oprit autocarul: „Domnule Păunescu, mă iertaţi, permiteţi învăţătoarei pe care aţi primit-o aseară în Cenaclu să vină acasă, i-a murit mama!”. Şi, pe drumul de ţară cu praf, s-au pierdut spre  zare, alergând, două femei cu broboade negre. Soarta i-a refuzat nedrept tinerei cu voce minunată să urmeze o carieră excelentă. Băiatul a făcut carieră zeci de ani, se numea Ştefan Hruşcă! Ştefan Hruşcă s-a născut la Ieud, bunicul l-a luat pe fiu, adică pe tatăl artistului şi i-a zis: „Maramureşul e ocupat de imperiul austro-ungar, eu te ştiu în siguranţă doar în România. Treci graniţa!”. Și tatăl lui Hruşcă a crescut ca fiu al regimentului, avea 10 ani, a luptat pe frontul de Est şi s-a întors după 28 de ani în Ieudul natal, acum revenit în România. A fost şofer de mineri, îi ducea şi îi lua zilnic de la gura minei. După 1989, în plin succes, Ştefan Hruşcă a emigrat în Canada. Îl invită şi pe tată în Canada, dar bătrânul nu rezistă mai mult de o lună, se întoarce în Ieud: „La noi, iarba miroase şi a cătină, şi a muşeţel, în Canada doar a iarbă”! Cântărețul are un fiu, botezat tot Ştefan, dar canadienii îl numesc Steven. S-a stricat colindul!  

 

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de