Cel mai greu si mai greu e sa-i impui un trai bun omului indelung deprins cu traiul prost. Pricina e una simpla si nu-i gresit sa-i zicem si istorica. Traiul prost, cand e de durata, da dependenta, iar dependenta pentru multi, pentru foarte multi aduce a traditie. Si chiar e cinstita ca traditie.
Candva, Piata Obor, cu halele si platourile din preajma contau ca insasi definitia comertului mare. Numai ca lumea s-a schimbat, si in loc ca piata sa se reaseze pe tipicul secolului al XX-lea, ca toata zona dimprejur, ea s-a dat inapoi, catre veacul al XIX-lea si chiar mai rau, in primitivitate. Atat parcul, cat si piata propriu-zisa se tiganisera pana la marginea de jos a termenului si nu neaparat din cauza tiganilor. Tiganirea e un proces de deteriorare masiva a obiceiurilor la romani. Tiganii n-au cum sa se tiganeasca. Astfel ca atunci cand primarul Ontanu a purces la razboi contra secolului al XIX-lea, care tindea sa-l copleseasca pe cel de-al XX-lea, dependenta de trai prost, adica de dezordine, de mizerie si de lasitate a contraatacat viguros. Si n-a lipsit mult ca traiul prost sa-l mai invinga o data si sa-l umileasca pe acela bun. Civilizatia trebuie uneori instalata si cu de-a sila, nu doar cu vorba dulce si adevarata.
Acum, dupa ce parcul, pasajul, Primaria si Noua Piata Obor au devenit un etalon de europenizare a unui spatiu urban foarte populat, lumea ia faptul ca normal. Nu chiar toata lumea. Mai intai sunt acei cetateni care au vazut cum traiesc altii si au cum si cu ce sa compare marea opera administrativa de la Obor. Sa nu ne grabim sa spunem ca a invins civilizatia! Nu-i destul sa ai o piata pe criteriile Occidentului, trebuie s-o mai si aperi, trebuie ca multimile sa n-o tiganeasca iarasi. Un razboi poti sa-l castigi, dar daca anii de dupa sfarsitul lui nu vin cu un trai general mai bun, dezordinea, mizeria si lasitatea scot capul. Fara un spor sesizabil in puterea de cumparare a individului, noul atat de european din arhitectura si din organizarea Pietei Obor isi pierde din inteles.
Din tot felul de motive si interese, din obedienta de sluga sI, nu in ultimul rand, din prostie, presa nu numai ca n-a sustinut proiectul primarului Ontanu, dar l-a si subminat. Nu doar varstnicii sunt retrograzi si tin la trecut, indiferent cum a fost el. Presa noastra e plina de retrograzi tineri. Unii asa se si nasc, indaratnici, tematori, pizmosi.
Traiul bun nu se da de la Guvern, se invata, se construieste, se institutionalizeaza. Faptul cel mai semnificativ la noul Obor sta inca ascuns. Copiii nostri, scolarii si nu doar cei din Sectorul 2, parintii cu vocatia civilizatiei ar trebui sa vina duminicile in vizita la targ ca la muzeu. Nu de alta, dar ca sa poata compara. Ca sa compare nu-i nevoie sa colinde vestul Europei. Au aici unitatea buna de masura.