Minunata Doamnă

Cu minunata doamnă Olga Greceanu “am făcut cunoştinţă” în urmă cu doi ani, la început de primăvară. Pregăteam Ediţia de Colecţie pentru 8 martie 2011-”Femeile române”.
 Eram la Mogoşoaia, în căutarea poveştii prinţesei Martha Bibescu. Mă fascina. Doamna Doina Mândru, directorul Palatelor Brâncoveneşti, mi-a dat informaţii despre Martha Bibescu, dar la sfârşitul întrevederii mi-a spus cu o undă de părere de rău în glas: ”Pe ea o ştiţi?  Luaţi şi cartea aceasta. Este despre o femeie extraordinară!” O carte de pe coperta căreia  mă priveau doi ochi enigmatici ai unui chip perfect. Olga Greceanu.
Am plecat grăbită, am făcut suplimentul, dar despre Olga Greceanu nu am scris atunci. Nu mai era timp, nu mai era loc. După aceea, de multe ori, frumoasa carte despre minunata femeie mi-a tot răsărit în faţa ochilor. De fiecare dată o răsfoiam, mă hotăram să scriu, dar simţeam că nu se leagă ceva. Poate trebuia să mai cresc. Poate era un semn... Căci viaţa Olgăi Greceanu a fost tot un semn...
Olga Greceanu: o aristocrată fină, pictoriţă, scriitoare, o mare luptătoare pentru drepturile femeilor, o femeie care şi-a obţinut dreptul de a ţine conferinţe în biserici.  Un om care a rezistat prigoanei comuniste pictând biserici şi icoane, scriind despre Dumnezeu şi lumea creată de El.