Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ideea de bază e următoarea: înveți cu adevărat doar din situațiile în care ai ceva de pierdut, în care riști ceva cu adevărat, în care îți pui pielea la bătaie (you have skin in the game). Mai mult: când nu ești implicat direct, educația, învățarea pur teoretică este în mod firesc plictisitoare.
„Există însă o dimensiune și mai vitală. Multe persoane dependente de droguri, care în mod normal au un intelect mediocru și o agerime mentală asemănătoare cu a unei conopide sau a unui expert în politică externă, sunt capabile de cele mai ingenioase trucuri pentru a-și procura substanțele de care au nevoie. Când intră în programe de reabilitare, li se spune că dacă și-ar folosi pentru a câștiga bani legal măcar jumătate din energia mentală pe care o consumă încercând să facă rost de droguri, ar ajunge în mod garantat milionari, însă degeaba. În absența dependenței, puterile lor miraculoase dispar. Drogurile acționează ca o poțiune magică ce conferă puteri miraculoase celor care o caută, însă nu și celor care o beau”, notează Taleb.
Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că educația nu trebuie să fie o „bulă” izolată de viața reală. Asta nu înseamnă că teoria nu e importantă și că trebuie să ne bazăm doar pe așa-zisa „școală a vieții”. Ci că nu asimilăm cu adevărat teoriile decât atunci când le aplicăm în situații de viață în care avem lucruri reale de pierdut și de câștigat.
„Nu m-am gândit niciodată că matematica poate fi ceva interesant pentru mine până n-am aflat despre produsele financiare derivate. Am decis imediat că ele vor constitui cariera mea. Era o combinație de trading financiar și teorii ale probabilității. Când îmi asumam riscuri reale tranzacționând, deodată parcă aveam un al doilea creier, iar calculele probabilistice complicate deveneau brusc ușor de analizat și de vizualizat. Când apare un incendiu, fugi mai repede decât în orice competiție. Când schiezi la vale, unele mișcări le faci fără efort. După care, când riscul dispare, redevin prost. Mai mult, ca trader, matematica pe care o foloseam era adaptată problemelor pe care trebuia să le rezolv ca o mănușă, spre deosebire de cercetătorii academici, care au o teorie și caută o aplicație pentru ea. A aplica matematica unor probleme practice era cu totul altă treabă; însemna să capeți o înțelegere profundă a problemei înainte de a o pune în ecuații. Mulți copii ar învăța să iubească matematica și mai ales să recunoască modurile în care ea este aplicată greșit, dacă ar avea o miză reală, o investiție”, conchide Taleb.
Citește pe Antena3.ro
