Nebunul nostru de la bloc.

n) Unui barbat incruntat si rufos, care pare a astepta ceva sau pe cineva din zori si pana seara tarziu intr-o statie de autobuz, lumea din zona ii zice 'nebunul blocului'. Dar care e blocul unde locuieste omul cu mintea vraiste si daca formula vrea sa spuna ca fiecare bloc are cate un nebun, nu te poate lamuri nimeni. L-am intrebat pe un vecin de ce omul e botezat astfel, iar vecinul a dat din umeri, ca atunci cand raspunsul e de la sine inteles: Daca in blocul matale n-ai unul precis ca-n blocul urmator sunt doi.

Nu s-au nascut asa. S-au ticnit in ultimii ani. Tonul cu care vecinul imi explica inmultirea celor cu probleme psihiatrice este 'administrativ', lipsit de nelinisti. Ca si cum faptul ca in fiecare bloc a innebunit un om e un efect firesc al democratiei, o chestiune de echitate si de compatibilizare cu Europa...

n) O batrana din zona Parcului Obor, care se mandreste cu cunostinta mea, ma prezinta unei prietene de aceeasi etate zicandu-i ca sunt 'discutionist de la televizor'. Tot ea mi-a zis anul trecut ca stie ce-i televiziu­nea, ca televiziunea 'e atunci cand mai muti oameni sade-n cur si vrobeste, vorbeste...

n) Leonardo da Vinci, Pietro de Cortona, Lorenzo di Credi... In Renastere, numele de artisti se formau ca la manelistii de azi: Jean de la Craiova, Nelu de la Valcea, Costel de la Cotofeni...

n) Un fost primar, suferind azi de neluare in seama accepta scenarii de toata jalea la televi­ziuni, in emisiuni unde prosteala si maimutareala trec drept istetime. Ce s-a mai tampit omul asta, spune o doamna, care se simte vinovata ca l-a votat. De fapt, fostul primar a fost dintotdeauna un dobitoc, dar n-a avut ocazia sa-si probeze scurtimea mintii in fata unui public mare si aflat pe aceeasi lungime de unda. Si un mare dobitoc are nevoie de conditii, ca sa se realizeze. Derbedeul tanar, cand imbatraneste, nu ajunge un intelept, ci un derbedeu batran.

n) Un cunoscut are obiceiul ca la fiecare nume rostit in prezenta sa sa vina cu precizari de genul 'E din Giurgiu' sau 'E din Ploiesti'. Il intrebi: Ai auzit ce a patit Cutare? Iar el te priveste fix, semn ca-i lucreaza mintea, si vine cu replica: 'Da, da... Cutare... E din Galati'. Cand are dubii, si le marturiseste: 'Vorbesti de Cutare, nu? Din cate stiu eu, e din Botosani'. O face intotdeauna cu aerul ca locul explica totul.

n) Incerc sa mi-i imaginez pe tinerii plini azi de tatuaje, cum isi vor privi trupul la batranete. Intr-o carte despre cele mai ingenioase si bogate tatuaje, sunt infatisati numai juni si june. Oare ce-ar putea fi cartea acelorasi subiecti goi pusca la optzeci de ani? Oribil sfarsit de partida! Trupuri becisnice, zugravite cu trufii grotesti de la douazeci de ani!