Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă vrei să spui in doar căteva cuvinte ce fel de caricaturist e Ion Barbu, e suficient să observi că-şi publică desenele in antologii şi la Humanitas.
Dacă vrei să spui in doar căteva cuvinte ce fel de caricaturist e Ion Barbu, e suficient să observi că-şi publică desenele in antologii şi la Humanitas. E ca şi cum s-ar spune despre mine că-mi public povestirile şi la Gallimard. Ion Barbu a reuşit acest lucru şi pentru că şi-a propus, ca analist politic in registrul ironiei, să rămănă in conştiinţa naţiei cu o operă, nu doar cu cele mai multe caricaturi publicate. A indrăznit acest lucru.
Caricaturişti buni şi foarte buni, premiaţi in toată lumea, avem căţi să-i aduni intr-o Uniune, dar nu ştiu care dintre dănşii se socoteşte la modul grav şi autor. Nu autor de caricaturi, ci autor pur şi simplu definit printr-o creaţie cu accent ideatic şi stilistic, aşa cum sunt romancierii, pictorii, compozitorii. Antologii ale celor mai bune caricaturi de-ale lor şi-au tipărit cei mai mulţi dintre colegii de breaslă ai lui Ion Barbu, insă nici unul cu un acuzat simţ al direcţiei. Cu foarte rare excepţii, cataloagele de expoziţii şi chiar culegerile de caricaturi ale desenatorilor de presă şi de şevalet nu umplu un raft cu operă. Contează mai degrabă ca o strănsură agreabilă de tipărituri. Ion Barbu semnează Cărţi.
Diferenţa, cum spuneam, nu e atăt la conţinut, căt la construcţie. Ion Barbu a vrut să fie caricaturist, aşa cum sunt in Franţa cei mai faimoşi ironişti ai presei desenate, şi a izbutit. Dar a izbutit fiindcă a ţintit departe. Fără s-o fi spus, ştiu de ani buni că şi-a zis: ori sus de tot, ori deloc. Pentru casta caricaturiştilor romăni, constanţa pe un ţel a lui Ion Barbu ar trebui să fie un prilej de invidie creativă. Invidia e un simţămănt stimabil, cănd nu se exersează pe nimicuri. Ar mai fi un lucru, cu referire la viaţa de analist politic la ziar, cu mijloacele caricaturii, care merită a fi evidenţiat. Ion Barbu publică, de cănd a putut s-o facă neingrădit, in deplină libertate a opiniei, intr-un regim de fidelitate maximă. Am făcut cuplu cu Ion Barbu - eu cu pamflet, el cu caricaturi - vreme de cinci ani la Romănia liberă, ne-am mutat impreună la Academia Caţavencu - unde el continuă şi azi să publice căteva desene pe număr - e de cănd lumea omul de pagina-ntăi la Ziua. Există şi un tip de fidelitate cu largă acoperire, nu doar unul restrăns. Cănd poţi mai mult şi mai bine decăt alţii, modestia e o unitate de măsură pentru modeşti.
Scriu cu mult drag despre opera de caricaturist a lui Ion Barbu, intrucăt e unul din maeştrii genului care instituţionalizează prin exemplul personal o profesie de presă cumva vitregită. Cănd intocmesc clasamentele anuale cu analiştii politici de merit, televiziunile il ignoră pe Ion Barbu. Cu un desen pe zi la un canal tv, Ion Barbu i-ar trimite scurt pe locurile de după el pe vorbitorii vedetă ai momentului. Căt despre cea mai recentă carte a sa, un "best of Ion Barbu", ea se cheamă "Joc fecund" şi editorial e o bijuterie. E lucrată la Humanitas ca un obiect de artă.
