Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu e intotdeauna avantajos sa fim cei mai buni. Mai ales cand rezultatele noastre sunt puse sub semnul intrebarii, mai ales cand ni se face teama sa ne recunoastem si sa ne promovam calitatile, ca nu cumva sa ni se interpreteze gresit spusele, mai ales cand competitiile in care ne-a inscris destinul se dovedesc nedrepte si nu tin cont de reguli sau moralitate. Uneori, locul intai oboseste, ne epuizeaza resursele de simplitate si de lumina, ne face sa neglijam adevaratele prioritati, ne provoaca sa uitam de lupta de fiecare zi pentru supravietuire, ca sa avem grija, inainte de toate, sa iesim primii in clasament, sa le demonstram acelora care stau pe margine si privesc atent ca, desi parem buimaci si indecisi, meritam o a doua sansa.
Locul intai doare, raneste, atunci cand nu crede nimeni in el, cand este pus la indoiala pana si de acei care se lauda ca ne cunosc in totalitate. Cea mai trista victorie este aceea care atrage in primul rand nesiguranta, care ne influenteaza sa nu mai putem distinge intre ce trebuie facut si ce vrem sa facem, care ne prinde in capcana si ne confisca libertatea de a fi frumosi, de a ne spune lucruri simple, de a simti si de a crea, de fapt, locul intai, atat de ravnit si de invidiat, e numai un abuz al prezentului trait in graba, de care nu mai scapam cu nici un tratament. Si atunci cand ne e greu si ne simtim nedreptatiti chiar si de apropiati, cand nu ni se mai apreciaza meritele si nu se mai bucura nimeni de reusitele noastre evidente, ne dam seama ca e mai simplu sa stam in spatele scenei, ne pacalim ca suntem pe deplin capabili sa ne multumim cu banalul loc doi sau cu o mentiune fara continut. De ce? Poate pentru ca umbra unei infrangeri obisnuite pare mult mai usor de suportat decat povara unei victorii neintelese.
Si, totusi, exista ceva in fiecare dintre noi care ne conduce spre lupta. Un sentiment anume de iubire si de curaj, de lacrimi reprimate si vorbe paradoxale, un sentiment care imbina toate intrebarile fara raspuns ne face sa uitam pe neasteptate de deziluziile din trecut si ne obliga sa ne trezim cu chef de viata, cu chef de reusite. Viata vazuta ca un trofeu reprezinta, pentru destui dintre noi, singurul tratament posibil pentru a iesi din mlastina mediocritatii, un tratament alunecos, cu multe efecte secundare, cu consecinte greu de acceptat si de gestionat, un leac care provoaca dependenta. E clar ca dorinta de a fi cei mai buni ne tine aproape de idealuri, de energia tineretii si a planurilor perfecte. Doar ca, la capatul zbuciumului fara incetare, la finalul drumului incetosat pe care-l parcurgem, se intampla, din cand in cand, sa nu gasim nimic. Sau, mai grav decat atat, sa nu gasim pe nimeni. Ne inneguram si ne insinguram, juram sa ne consolam pentru totdeauna cu locul doi, cu locul trei, cu locul ultim, daca numai asa putem plati pretul unei existente cu mai putine dezamagiri.
Obosim, de atata loc intai, cand nu mai avem speranta pe celelalte planuri, obosim, nu mai vrem nici coronita, nici laude, cand vedem cu ochii nostri cum nu se bucura cine am vrea noi sa se bucure, cand privirile rudelor si prietenilor celor mai buni sunt indreptate catre actualitatea superficiala a contemporaneitatii, iar noi, bieti invingatori ai unei taceri absolute, nu mai avem arme cu care sa le cersim atentia. Obosim, nu ne mai trebuie nimic, nici o consolare nu e destul de eficienta, toate termenele de valabilitate de care ne-am lovit in viata se aliaza si ne strivesc, anulandu-ne sperantele, brusc totul devine inutil, lipsit de valoare, nici macar vechile trofee care ne intimideaza din rafturi, nici diplomele, nici hartiile care adeveresc faptul ca mereu ne-am purtat cuviincios nu mai inseamna nimic.
Asa, din nimic in nimic, dintr-o zadarnicie in alta, fugim de locul intai ca de cea mai grea condamnare. Si trist este ca, la analiza de final de semestru, exista pericolul sa nu ne dam intotdeauna seama daca a meritat sacrificiul, daca a avut vreun sens sa ne interzicem sa fim cei mai buni, daca nu cumva am exagerat fugind din competitie, desi mai aveam destule de spus, desi inca mai era timp si pentru versiunea noastra.
Citește pe Antena3.ro
