Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Valea Oltului este bordata cu multe panouri publicitare care au un mesaj simplu: Oltchim 45 de ani. Ele au fost puse anul trecut, cand combinatul a aniversat aceasta varsta a maturitatii de plina vigoare. Multi romani cred ca Oltchim este doar o echipa de handbal, un club cu performante exceptionale de zeci de ani. Asa incat panourile publicitare intaresc convingerea ca marca respectiva se refera doar la echipa plina de titluri.
De cateva zile s-a inflamat discutia publica legata de viitorul acestui club de handbal. Aflat de cativa ani aproape de cel mai pretios trofeu al handbalului european, clubul si-a fixat pentru acest sezon castigarea Ligii Campionilor. Pentru asta a schimbat antrenorul si a reusit transferul unor mari jucatoare din strainatate. Au venit la Rm. Valcea stele sportive din Muntenegru, din Spania si din Franta, atrase de ambitiile mari ale clubului si de salariile promise, de cateva ori mai mari decat cele din tarile lor. Pentru prima data in Romania, chiar si in Europa, sportivele unui club egalau salariile de invidiat platite fotbalistilor! Entuziasmul si optimismul legat de planul de cucerire a Europei prin handbal, cu o armata de fete frumoase si puternice, sunt de cateva zile inlocuite de dezamagire si pesimism. Planul victoriei sportive este pe cale sa esueze din motive financiare.
Lumea care credea ca Oltchimul este doar o echipa valoroasa de handbal afla cu surprindere ca acest club sta in picioare sprijinit de un mare combinat chimic. Hexagonul din panourile publicitare este de fapt nu al echipei, ci sigla platformei chimice. Problemele echipei pleaca nu de la antrenorii sau managerii clubului, ci de la Oltchim – combinat. Acolo este o framantare si mai mare. Sunt puse sub semnul intrebarii cateva mii de locuri de munca. Mai multi oameni decat incap in tribunele salii de sport la marile meciuri ale handbalistelor sunt ingrijorati in cel mai acut registru de perspectiva sumbra a activitatii industriale pe platforma chimica.
Oltchim a fost gandit sa functioneze in tandem cu alt mare combinat chimic – cel de la Pitesti. Rafinaria si alte instalatii de la Pitesti produceau materia prima pentru Ramnicu-Valcea. Cele doua erau legate tehnologic ca doua surori siameze, si operatia de separare are putine sanse de reusita. Deciziile economice ale statului s-au dovedit gresite. Incercand sa privatizeze rafinaria de la Pitesti, capetele de la Bucuresti au gandit ca economia de piata, liberalismul adevarat vor alimenta si interesul pentru functionarea Oltchim. Austriecii care au cumparat Rafinaria Pitesti, inclusa in Petrom, si-au dat seama ca este mai rentabil sa opreasca functionarea combinatului de la Pitesti. Lovitura mortala insa pentru Rm. Valcea. Statul, adica aceleasi capete de la Bucuresti, vrea sa privatizeze acum si Oltchim. 'Hexagonul“ din Valcea este inglodat in datorii, furnizorii de energie i-au taiat pentru neplata racordul la curent. De doua luni, salariatii muncesc pe gratis, revolta a dat pe afara.
Privatizarea ar fi o solutie, ultima, dar nimeni nu stie care va fi decizia investitorilor, daca ei vor aparea. Scenariile aiuritoare pentru salvarea Oltchim prin cheta intregului popor arata ca naivitatea merge mana in mana cu escrocheria. Cel mai simplu la Valcea este sa privatrizeze nu combinatul, ci echipa de handbal. Dar ea nu este inclusa in oferta. Asa incat lumea se va dumiri in fine ca sunt de fapt doua probleme diferite, dar care traiesc in simbioza ca rafinaria de la Pitesti si combinatul de la Valcea. Handbalul pe datorie este pe moarte.
Citește pe Antena3.ro
