„National Geographic” a rulat un film despre concluziile trase după atâţia ani de „Air Craft Investigations” şi de specialişti ai FBI cu privire la cauzele care au provocat prăbuşirea Airbus-ului TAROM la Baloteşti, tragedie în urma căreia au murit toţi cei 60 de oameni. Cum s-a putut juca soarta cu nişte oameni! Se conturează concluzia că defectul din fabricaţie al avionului s-a suprapus peste infarctul suferit de pilotul principal la un minut după decolare! „Jurnalul” a scos o ediţie specială la doar puţine ore după ce aeronava se înfipsese în pământ, hotărârea spectaculoasă a profesorului Dan Voiculescu a fost ca această ediţie extraordinară să fie distribuită gratis de maşinile trustului „Intact”, pe străzile Capitalei şi în trenurile spre oraşele ţării. M-a sunat un bărbat, care mi-a spus atât: „Du-te cu o maşină pe câmpul Baloteşti, chiar acum, fără nicio întârziere!”. Era Dan Iosif, de la Cotroceni. Am ajuns primul şi după mine s-a închis cercul cu luptători antitero, aşa că „Jurnalul”, prin mine şi fotoreporter, era singurul chiar în epicentrul prăpădului. Era sfârşit de martie 1995, bătea spic de zăpadă şi mi se aburiseră ochelarii. M-am împiedicat şi am aruncat o sudalmă la adresa bulgărelui de pământ - pe câmpul Baloteştiului, trăseseră brazdă tractoarele. Când m-am uitat mai atent, m-am cutremurat. Mă împiedicasem de o mână smulsă din trup, care cine ştie unde era. Fum, miros de carne pârjolită, amestec de bucăţi de avion şi rămăşiţe de oameni. Dintre fragmentele de Airbus fumegânde am cules paşapoarte cu foi pline de sânge, viza morţii, mărgele şi sărmane amintiri despre oamenii din avion. Se întuneca şi am pornit spre redacţie. Ne depăşeau spre Bucureşti pâlcuri de salvări, la Baloteşti nu mai aveau treabă. Pe cerul vineţiu, zburau cârduri de ciori spre câmpul-cimitir al Baloteştiului, aveau treabă. Murdar de noroi, parcă intrat în transă, am scris în regim de sprint toată ediţia specială a „Jurnalului” în doliu, cu inima tremurândă. Din fabricaţie, Airbus-ul avea un defect: la virajul spre stânga după decolare, motorul de pe acea aripă avea pierderi de putere, manşa aluneca şi pilotul trebuia să o controleze cu mâna. Deficienţa se ştia, fusese scrisă în caietul de zbor. Dar cutia neagră a înregistrat spusa pilotului: „Mi-e rău!”, geamătul lui. Probabil, făcuse infarct, şi copilotul ţipa: „Băi, ce faci, s-a stricat, băi!”. Şi, ieşind din ceaţă, avionul s-a înfipt vertical în pământ.