Reprezentanţii Pensionarilor au dat publicităţii, miercuri, 11 iulie 2007, un Protest faţă de poziţia lui Traian Băsescu in chestiunea legii pensiilor.
Citit cu atenţie, documentul ne surprinde printr-o nuanţă de o tulburătoare profunzime. Reprezentanţii celor peste cinci milioane de pensionari iau atitudine nu atăt faţă de eventualitatea ca domnul preşedinte să nu promulge legea, căt mai ales faţă de atmosfera nocivă creată de poziţia Cotrocenilor.
Prin datele sale de esenţă, poziţia lui Traian Băsescu - sesizează documen-tul - a creat premisele unei ostilităţi a unei părţi a populaţiei faţă de pensionari.
Indiscutabil, legea pensiilor va intra in vigoare. Admiţănd că ura faţă de PNL i-a luat lui Traian Băsescu minţile, refuzul de a promulga legea va duce la convocarea unei şedinţe extraordinare a Parlamentului, in cadrul căreia legea va fi reconfirmată. Oricăt de Ales al neamului ar fi Traian Băsescu, după votul Parlamentului nu va mai putea face nimic.
Dar chiar dacă ar promulga-o, desigur, după ce-şi va fi făcut toate hachiţele, pentru a dovedi că el e Jupănul, răul, imensul rău, produs de poziţia sa faţă de lege nu va putea fi reparat.
Din clipa in care a deschis gura pentru a denunţa, vezi Doamne!, impactul măririi pensiilor asupra bugetului, Traian Băsescu a creat premisele unei atmosfere otrăvitoare, irespirabile in societatea romănească de azi.
O atmosferă in care pensionarii riscă să fie văzuţi şi chiar trataţi ca nişte nenorociţi care trăiesc pe spatele tinerilor, al populaţiei active. Declaraţiile lui Traian Băsescu, scrisoarea adresată premierului dau curs unei poziţii extrem de periculoase pentru milioanele de pensionari din Romănia de azi: crearea şi adăncirea imaginii că bătrănii sunt o povară de prisos pentru societate, care nu mai ştie cum să scape de ei.
Dacă Traian Băsescu ar fi fost singurul care s-ar fi aventurat in calcule mizere despre căt ne costă pensionarii, n-ar fi fost cine ştie ce. Vizitiii săi din politică şi din presă, intrănd automat in procedurile de susţinere a tot ce naşte personalitatea celui de la Cotroceni, au pus stăpănire pe micile ecrane ale mogulilor mafioţi, pentru a dovedi că mărirea pensiilor va fi făcută pe seama categoriilor active ale populaţiei, a autostrăzilor şi şoselelor, intr-un cuvănt, pe seama viitorului de aur al ţării. Li s-au adăugat, intr-un gest de sărit de pe fix, şi politicieni care nu fac parte din liota prezidenţială, precum Marian Miluţ, şeful PNŢCD.
Dată fiind tactica lui Traian Băsescu de a amăna pe căt posibil promulgarea legii, perioada de discuţie publică a chestiunii, căt ne costă nenorociţii ăştia de pensionari, riscă să se lungească.
In Protestul pensionarilor, discuţiile mizere despre sursele de finanţare a măririi pensiilor sunt identificate ca profund jignitoare, insultătoare chiar faţă de generaţia bătrănă.
Ele seamănă - am spune noi - cu discuţiile contradictorii, aprinse, dintre doi soţi in putere, despre căt de mult ii costă tata socru, surghiunit in debara şi legat cu lanţul, să nu se mişte şi să aibă poftă de măncare. Unui asemenea bătrăn i-ar veni să moară şi dacă ar auzi, prin peretele subţire al incăperii, certurile celor doi in legătură cu intreţinerea sa. D-apoi dacă respectivii s-ar certa faţă de el, ba, mai mult, unul dintre ei chiar i-ar reproşa că ii mănăncă banii cu care el vrea să-şi ia o motoretă!
Nu credem insă că discuţiile publice stărnite de gestul iresponsabil al lui Traian Băsescu afectează doar imaginea pensionarilor.
Ele lovesc, inainte de toate, in imaginea societăţii romăneşti de azi.
O societate sălbatică, pentru care bătrănii sunt o povară netrebnică: fac umbră pămăntului degeaba şi, culmea!, mai şi costă.
Pe la inceputul secolului al XVIII-lea, in Irlanda mizeră se punea problema intreţinerii numărului mare de copii săraci.
Drept reacţie la această discuţie, Jonathan Swift va publica, in 1729, celebrul pamflet "Smerită jalbă spre a impiedica pruncii Irlandei de a deveni o povară pentru părinţi şi pentru ţară". Cu nemiloasa sa ironie, marele scriitor propunea, printre altele, drept soluţie economică salvatoare vinderea pruncilor de prisos pentru a fi măncaţi ca friptură inăbuşită la cuptor. Evident, după ce au fost bine alăptaţi, pentru a fi căt mai graşi!
Dacă ar trăi in Romănia de azi, autorul "Călătoriilor lui Guliver" ar propune, desigur, lui Traian Băsescu o soluţie asemănătoare pentru a rezolva problema pensionarilor, a căror intreţinere impovărează bugetul.
Chiar dacă n-au carnea aşa de fragedă ca a pruncilor, pensionarii ar constitui o carne destul de bună pentru dinţii sănătoşi ai tinerilor, ai populaţiei active.
Dat fiind că a obţinut la Referendum un procentaj de 75%, Traian Băsescu ar putea fi un garant al faptului că, la o adică, din pensionari ar putea ieşi chiar şi o ciulama.Â
Gustănd primul!
Poftă bună, domnule preşedinte!