Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cei mai multi romani cred astazi (numeroase sondaje de opinie o arata) ca cel mai mare obstacol in calea realizarilor personale si relansarii economico-sociale a Romaniei este politica, mai exact politica de partid. N-au cum sa nu aiba dreptate. Doar ca realitatea e mai omeneasca. E vorba despre scaparea de sub control a lacomiei cu care oamenii partidului aflat la putere se napustesc asupra banilor si averii publice. Asa se explica in cea mai mare masura faptul ca profesionalismul si competenta in administratiile publice conteaza prea putin sau chiar deloc. Conteaza inainte de toate loialitatea fata de partid. Este o lume cinica, a compromisului pacatos. Banii canalizati de o astfel de politica prin intermediul guvernarii nu au condus in ultimii 20 de ani la cresterea semnificativa a capacitatii productive a Romaniei prin "alocarea eficienta a capitalului spre cea mai buna posibila utilizare a acestuia" dupa formula clasica a economiei capitaliste. Lacomia necontrolata a reusit treptat-treptat sa domine normele institutionale si de civilizatie. Finantarea partidului pe cai neinstitutionale a devenit metoda de baza a functionarii acestora.
Statul nu trebuie sa controleze viata publica. Lunga experienta comunista ar trebui sa ne indeparteze definitiv de o asemenea tentatie. Dar viata publica ar trebui sa intervina ferm cand statul este supus unei lacomii – atat personala, cat si politizata – din partea acelor ce au datoria sa serveasca interesul public.
Calculatiile cost-beneficiu ale fiecarui partid s-ar schimba radical daca numeroasele lor interventii si interese neinstitutionale nu s-ar mai putea desfasura pe cai institutionale.
Guvernarea actuala se desfasoara sub mari restrictii si amenintari: acordul cu FMI (un medicament care iti da mai multe sanse, dar nicidecum sanatate), scadentele implacabile la plata salariilor si pensiilor, incapacitatea administrativa in accesarea fondurilor europene, slaba interconectare politico-diplomatica cu lumea occidentala, cu UE in primul rand, intr-un moment de cumpana al acesteia si atatea altele. Dar restrictia si amenintarea cea mai daunatoare este instalarea lacomiei fara precedent in randul celor care sunt in partid pentru profit personal in orice conditii. Privind din opozitie, cat se poate de critic desigur, nu-mi place ca gandim furiosi, dar aparem incapabili de actiune. Unde sau cand se mai suprapun interesele puterii si opozitiei? Nici unii, nici altii nu mai pot convinge cu neadevaruri convenabile. Intr-un moment in care pur si simplu suntem obligati sa ne bazam pe fortele proprii ale Romaniei, trebuie sa construim ceva prin care eliminam confuzia si asezam lucrurile mai calm intr-o directie benefica pentru oameni si tara. Adica sa construim un consens si sa folosim metode inteligente pentru a solutiona probleme grave. Daca a existat un moment in exercitarea functiei de prim-ministru in care am avut sentimentul unui "ajutor de la Dumnezeu", acela a fost cand Parlamentul liber ales dupa Revolutie investea cu incredere Guvernul, la 29 iunie 1990, fara nici un vot impotriva. Trebuie sa evitam cu orice pret un ciclu vicios repetabil: opozitia invinge puterea in alegeri si rezultatul e ca "ai lor" sunt inlocuiti cu "ai nostri". Lupta sincera si energica impotriva lacomiei si coruptiei e cheia de bolta a constructiei moderne a Romaniei. In primul rand, eliminarea formei letale a coruptiei care este reteaua institutionala obligata sa functioneze pe cai neinstitutionale.
Salvarea vine de la noi, pentru ca orice libertate trebuie insotita de semne de atentionare.
Citește pe Antena3.ro
