Președintele Iohannis suit pe un cal de lemn

Klaus Werner Iohannis a înregistrat primul insucces major în politica „2% pentru Apărare”. În ședința CSAT, documentul care concretiza acest obiectiv - Planul de înzestrare a Armatei pentru perioada 2017-2026  - a fost retras. Cauza, conform comunicatului afișat  de Cotroceni :Planul nu ar fi fost elaborat conform acordului politic pentru alocarea, până în 2026, a 2% din PIB pentru apărare.În ordinea de zi a CSAT prioritate a fost dată strategiei Uniunii Europene pe dimensiunea de securitate și apărare unde nu apare ca obiectiv prioritar ștacheta de 2 la sută stabilită de Statele Unite pentru a măsura voința de angajare financiară a partenerilor din NATO. Programul de cercetare și de dezvoltare a industriei de apărare a UE este evident concurențial cu oferta industriei militare a SUA, ceea ce va crea ,mai devreme sau mai târziu, și tensiuni principiale politice. Nu este o problemă de alegere, dar fondurile europene la care are acces România sunt substanțial mai mari decât contraoferta din afara UE.  

Klaus Iohannis a primit nota bună la Washington pentru că a susținut exigența americană pentru sporirea efortului pentru apărare. Or, la noua evaluare, de joi, la Varșovia, Președintele României nu poate prezenta la discuția cu Trump planul de înzestrare care contează pentru companiile de tehnică militară. Ambițiile lui KWI depășesc putirințele. Iohannis nu are pârghii pentru a dirija Executivul, așa încât el este suit pe un cal de lemn, dă din pinteni crezând că se află la comenzi. Ministerul Apărării va prezenta la o altă ședință, nedatată, un nou plan de înzestrare. Nu știm dacă planificarea achizițiilor nu a corespuns ca volum sau nu ,,cădea” pe tehnica agretă de interesele Palatului Cotroceni. Conflictul din Bulgaria dintre președinte și guvern pe tema cumpărării pe filiera portugheză a avioanelor folosite F-16 poate trece Dunărea.

2 % din PIB pe un deceniu ar însemna cel puțin 35 miliarde de euro alocați pentru apărare. Problema pentru a integra acest efort în ansamblul economiei pleacă din lipsa instituțiilor de planificare strategică. Planificarea multianuală există doar pentru apărare dar acesta nu poate să fie pivotul care să dirijeze economia. Strategia energetică, masterplanul pentru transport, strategia pentru educație și sănătate reprezintă tot atâtea domnii care nu au o coordonare unitară. Executivul are ca prioritate programul de guvernare, dar acesta nu este suficient și nici eficient pentru  coordonare. Președintele vrea să fie și el dirijor în politicile economice și fiscale, dar nu are pârghii constituționale. Ca atare va rămâne la remorca Guvernului pentru a crede că se află măcar la butoanele acțiunii „2% pentru  Apărare”.