Volatilitatea se resimte la nivelul tuturor activelor importante: monede, petrol, metale. Ceea ce indică o neîncredere în achiziția lor, pe fondul ancorării cu greutate a unor anticipații raționale, într-un context economic din ce în ce mai politizat. Problema se rezumă la dificultatea identificării unor tendințe sustenabile la nivelul indicatorilor macro, care să stea la baza elaborării unor modele econometrice. Iar când nu se pot face calcule, putem vorbi de o fragilitate a sistemelor implicate.
Pentru ca ele să redevină robuste e necesară depolitizarea economiilor, care are legătură cu ușurarea poverii fiscale. Altfel, măsurile politice proaste, ce au afectat economiile, se vor vedea mai departe într-o volatilitate generalizată, care fragilizează fiecare reper economic și poate duce, prin efectul de rezonanță, la un cutremur și distrugerea sistemului.
Petrolul - care spre deosebire de aur are și utilitate, nu e doar o garanție – rămâne cel mai bun subiect de discuție, fiindcă 30 de ani a fost activul cu cea mai redusă volatilitate. El a reprezen¬tat o pârghie de bază a stabilității prețurilor și a bugetului statului, având în vedere rolul jucat de accize.
Dar, în urmă cu 6 ani, prețul țițeiului a urcat brusc la 146 de dolari pe baril, după ce în 1986- 2001 s-a plasat între 25 și 30. S-a întors la 40 de dolari în 2009, a crescut peste 100 în 2011, pentru a reveni sub 50 – în prezent. Ceea ce constituie un semn mai clar decât în 2009 că economiile se vor confrunta cu o recesiune dură.