(PSD + PUR) % (PNL-PD) = love

Mai sunt exact 13 zile pana la declansarea oficiala a campaniei electorale. Peste doua saptamani se va da startul la competitia intre afisele candidatilor, spoturile electorale, intalnirile cu alegatorii, dezbaterile televizate sau radio-ascultate.

Campania pentru impresionarea electoratului fiind de mult timp declansata, imediat dupa anuntarea rezultatelor la alegerile locale. PSD - partidul aflat la putere - nu pierde nici o ocazie pentru a-i convinge pe romani ca ar fi o mare greseala strategica - romanii fiind sensibili la strategii, mai ales la ora pranzului, cand trebuie sa puna ceva pe masa - sa nu fie reales. NATO avem, urmeaza UE, leul greu e si el pe-aproape. Nu-i mai ramane PSD-ului decat ca, daca va fi reales, sa faca in urmatorii patru ani ce n-a reusit din promisiunile sociale si economice facute la alegerile din 2000, adica de acum alti patru ani.

Plus ca tinerii, somerii, pensionarii se bucura de o atentie aparte. Si mamele care alapteaza sau care doar fac jogging prin piata au si ele spatiul lor rezervat in propaganda PSD - comunicarea, iertati-mi malitia - chit ca, la modul concret, PSD-ul nu da nici cat o tocanita dintr-o ceapa degerata pe femei. Se vede si dupa suprimarea lor de pe listele electorale. De scapat printre degetele barbatesti - care grebla se facura pe liste - putine au avut norocul, si numai daca s-au bucurat de vreun sustinator nelegal, de veghe in lanul de calculatoare, liste, mouse-uri si centralizari.

Cu mici exceptii, problemele Romaniei sunt exact ca si cele din campania trecuta: somaj, saracie, investitori tratati cu tafna, familii intregi plecate la munca peste granita, intretinere mare, alimente si haine scumpe, credite si mai scumpe. Dar nu-i nimic suntem‚ inca, o natiune tanara si mai putem astepta.

De partea cealalta a ofertei electorale: Alianta D.A. PD-PNL. Aceleasi tinte: pensionarii, tinerii, somerii, femeile, copiii, la care se mai adauga birocratia si scandalurile de coruptie. Programele si discursurile cu nuante economice ale celor doua forte politice importante par scrise de aceeasi mana, cu acelasi tip de cerneala, nu tocmai simpatica.

Toti politicienii vor in campanie sa le mearga bine romanilor. Toti transpira promitand evolutii spectaculoase ale nivelului nostru de trai. Cine-i nebunul sa riste si sa spuna adevarul? Adevarul e ca ce a fost de dat, din mila Bugetului, s-a dat. Cu varf si indesat: s-a dat asa-numitor categorii defavorizate, s-a dat energofagelor, s-a dat falimentarelor, s-a dat fundatiilor de interes national, s-a dat programelor care hranesc domni "Eu nu fac nimic, doar exist", s-a dat in stanga si-n dreapta.

Si CDR-ul a dat, in 2000, cu toate cele patru brate: PNT-CD, PNL, PD, UDMR. Drumuri, podete, canalizari, conducte, reparatii scoli si camine culturale, operatii in strainatate, reinfiintari de comune etc. Toti politicienii cand ajung la putere vor sa si-o mentina, oferind "stimulente" bugetaro-electorale. Iar cand nu sunt la putere, merg in aceeasi directie - doar ca promitand, la timpul viitor, precum contractele prenuptiale: ce se va intampla, daca ne vom lua, dar nu ne vom intelege?

Culmea e ca, de pe pamant, printre oamenii simpli, lucrurile se vad foarte limpede, fara ceata si aburul puterii. Romanii nu au nevoie sa fie atrasi, fermecati, captati si controlati prin mijloace rudimentare si meschine de comunicare politica. Romanii si-au dovedit demnitatea in saracia si lipsurile lor. Si istetimea.

Tot ce ar trebui sa faca politicienii, care vor puterea poporului, este sa fie sinceri: sa arate care este problema pentru care avem atatea nevoi - adica slaba administrare a economiei - si sa inventeze solutii pentru insanatosirea dragei noastre economii, pe o parte muribunda. Pe cealalta parte tanara, proaspata si frumoasa - datorita celor care au crezut in schimbarea de la om la om, au purces in valtoarea economiei de piata, au facut afaceri corecte, banoase - si pentru patroni, si pentru angajati - si care traiesc, acum, intr-o alta Romanie: cea invingatoare, lucida, puternica, semeata. Si careia nu-i pasa de intalnirile dintre politicieni si cozile vacilor electorale, ori pupaturile contorizate, si nici de stropseala in lacrimi‚ la televizor, sau fuga de raspundere, a unora si altora, care mai cred in reincarnarea romanului din anul 1990 - pe care-l puteai duce cu strategia si zaharelul.

Concluzia e amara: clasa politica - vezi listele electorale, clonarile de candidati, retragerile si reaparitiile hollywood-iene - este la nivelul bulibaselii din ’90. Iar noi, romanii, suntem in plina trecere, deloc lina, de la o toamna sfasietor de inmiresmata, la o iarna cu gust de chitante, facturi si numerar. Lipsa.