Radioul - Celui de Sus

S-ar zice ca sunt deja destule posturi de radio pe frecventele FM ale unui oras obisnuit din lumea asta. In Europa si in multe tari din Asia si din cele doua Americi ai de ales intre 20-30 de statii. Pe pietele mature ele sunt deja organizate pe genuri muzicale sau pe decade (toti iubim ce-am ascultat in adolescenta), reusind astfel sa selecteze foarte bine audienta.

Ei bine, chiar si in conditiile acestea sunt destule sanse sa apesi butonul de cautare si sa te plimbi pe toata scala FM fara sa gasesti nimic de ascultat. Se intampla fiecaruia aproape in fiecare zi, in masina sau acasa. Rezultatul e pierderea unei audiente potentiale, deci a unei surse de venit pentru industria de entertainment.

Ei bine, s-a rezolvat. Nu ne ajung 30 de posturi? Ce ziceti de 300? Sau de 3.000? Spatiul pentru ele, care lipsea pe frecventele FM, a fost gasit hm... chiar in spatiu. E vorba de radioul distribuit de satelit, care calca (mai bine mai tarziu decat niciodata) pe urmele televiziunii.

Initial iti trebuia o antena parabolica pentru asta. Acum insa, piata americana (cea mai dezvoltata, probabil) geme de noi receptoare de radio satelit, cele mai noi de marimea unui walkman. Revolutia, inceputa cu radiourile de masini acum doi-trei ani, a ajuns la indemana celor care alearga prin parcuri. Si nu e doar o revolutie in portabilitate, ci si una in libertatea de exprimare - o problema chiar si in Statele Unite. Unde, acum cateva luni, unul dintre cei mai importanti realizatori de talk-show-uri radio, Howard Stern, a fost scos din emisie pentru exprimare indecenta. Dupa o cearta cu proprietarii postului (care, in fata unei amenzi din partea FCC-ului, un fel de CNA american, nu l-au sustinut), Stern a semnat de curand cu o retea de satelit. Show-ul lui, unul dintre cele mai populare in cercurile liberale, va veni in curand de sus. Libertatea de expresie, oricat de urata ar fi expresia aceea, a fost din nou salvata de tehnologie.

E drumul pe care va merge si Europa. Nu doar pentru ca frecventele sunt si mai pline decat in America, ci si pentru ca diversitatea culturala e cu mult mai mare. Ultimele receptoare vin deja cu sisteme de stocare care tin in memorie cateva ore de stiri, muzica sau talk-show, pentru momentele in care utilizatorul e in metrou sau in cladiri in care receptia dispare. Asta suna deja periculos pentru un alt mediu tehnologic - Internet-ul, care n-a reusit, cu toate eforturile, sa intre confortabil in buzunarele noastre.

Morala? Nu va grabiti sa ingropati niciodata vechile tehnologii. Nu stiti niciodata cand - si cum - se intorc de la terapia intensiva.