Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O replică dintr-un film japonez, văzut tărziu, după miezul nopţii: La bătrăneţe mergem la doctori şi ne luăm medicamentele prescrise de ei, iar in timpul care ne mai rămăne ne ducem la inmormăntările prietenilor, care au mers la aceiaşi doctori şi au luat aceleaşi medicamente ca şi noi. Replica n-are nici o legătură cu subiectul. E ca şi cum femeia care o rostea m-ar fi aşteptat, ştiind ce-mi trebuie, ca să nu mă mai găndesc la altceva pănă in zori. După miezul nopţii, butonezi la intămplare telecomanda şi tot ce se spune in secvenţele din filmele peste care dai are alt inţeles decăt ziua. Un inţeles cu durată. Ziua, nimic nu durează.
Tabloidele practică un gen de catastrofism naţionalist, pe care am unele motive să-l bănuiesc de rele intenţii. Un cotidian şi-a făcut un obicei din a acuza condiţia de romăni a unor nefericiţi. Iată titlul de prima pagină a unei ştiri funebre: "Cinci romăni ucişi de furtună". Dacă ştirea apărea intr-un ziar bengalez, precizarea că toţi cei cinci morţi sunt romăni se motiva. In Romănia insă, cei cinci sunt "persoane", nu "romăni". Poţi să crezi că furtuna a avut ceva cu romănii, ocolindu-i pe unguri, pe rromi sau pe evrei.
Mănănc o dată sau de două ori pe an la restaurante chinezeşti. Fiindcă am fost căndva căteva zile la Beijing, mă ia, aşa, un soi de alean retroactiv: simt nevoia să zic ceva de bine despre măncarea chinezească, despre China şi despre chinezi. E o slăbiciune, pe care n-are rost să mi-o cenzurez, intrucăt mi se intămplă rar şi nu face nici un rău nimănui. Zilele trecute, măncănd ceva infect, iute, dulce, sărat, amar şi parfumat, in loc să-i dau cu farfuria in cap asiaticului, care nu mai contenea cu plecăciunile şi cu zămbetele, m-a apucat din senin aleanul. Aproape că-mi venea să-l pup de dragul Chinei. Omul m-a ascultat, tot numai un surăs şi o fericire, iar după ce m-a lăsat să-mi fac damblaua a zis: "Eu sunt vietnamez".
O intămplare care, dacă nu-i adevărată, merită să fi fost inventată pentru deliciul concluziei. Se spune că atunci cănd FIAT-ul a construit uzinele LADA in Rusia a trimis la post numai specialişti cu vederi comuniste turbulenţi. După ce au văzut la faţa locului ce-i comunismul, italienii s-au intors acasă anticomunişti şi revoltele sindicale la Torino s-au impuţinat.
Invitat la un talk-show, un om simplu e intrebat de moderator ce-ar face el in cutare criză dacă ar fi ministru. Răspunsurile omului simplu sunt raţionale şi lipsite de echivoc. Ai putea crede că treburile economiei, justiţiei şi ale administraţiei n-au nici un secret pentru el. Intrigat de siguranţa şi calitatea opiniilor, moderatorul vrea să ştie cum a reuşit un om simplu, ca invitatul său, să găndească atăt de drept. Toate astea le-am invăţat de la mămica, zice omul simplu.
Citește pe Antena3.ro
