Romania a devenit in ultimele zile o tara de socotitori. Dupa decenii in care nu prea ne-a pasat de scoala, descoperim ca avem nevoie sa socotim exact, sa stim cum e cu adunarea, scaderea si impartitul la doi plus unu. Operatiunile matematice simple au devenit preocuparea analistilor politici, a juristilor de marca. Liderii partidelor se uita cu ochii mari spre tabelele de cifre, si-au luat consilieri care stiu sa citeasca numerele cu milioane.
Pentru a socoti pragul exact de la care devine referendumul din 29 un vot popular cu efect de rejectare definitiva a suspendatului s-au montat abace in piata publica. Se misca bilele de la stanga la dreapta si invers, pentru ca s-au format doua echipe de socotitori. Prima misca bilele sa fie aduse cat mai aproape de numarul real al romanilor; cealalta echipa le muta noaptea, pentru ca Romania sa fie o tara suprapopulata, un Eldorado spre care vin puhoaie, sute si sute de mii de oameni.
Au descoperit, ambele tabere, ca matematica asta e data dracului. E ca in povata veche – sa nu dai briciul la maimuta! In toata povestea, care va transa soarta lui Basescu, avem si cateva motive de ingrijorare. Primul, si cel mai important, este ca de fapt nu stim pe ce lume ne aflam! Bulibaseala nationala legata de aflarea pragului la referendum pleaca din starea de haos care s-a instalat de multi ani in institutiile statului. Nimeni nu vrea sa mai dea socoteala in fata nimanui – nici unde sta, nici cat sta, nici cati stau, unde stau. De la smecheriile privind numarul persoanelor care platesc intretinerea, acoperite de vecini si de administratorii de bloc si pana la afacerile cu inregistrarile la evidenta populatiei pentru obtinerea cetateniei, s-a format un suvoi, transformat in timp in fluviu al neadevarului. Descoperim cu uimire ca listele electorale sunt mincinoase si devin, iata, o arma politica. Ne agatam de cifrele de la recensamantul neterminat, dar si ele devin nesigure; acopera si ele o alta minciuna din teren. Am uitat ca prin minune cum erau completate formularele cu cifre din burta si de felul in care erau pusi pe fuga recenzorii patrunsi in gospodariile aparate cu strasnicie de proprietari. Cum sa-mi numere mie copiii si gainile astia trimisi cu pixul la ureche, sa ne puna impozite mai mari – ziceau cu indaratnicie poporenii nostri. Populatia stabila, vedem cat de instabila a devenit. Cifra anuntata de Rus cu siguranta ardeleanului netulburat de incertitudini intelectuale se arata a fi si ea o minciuna. Din cele doua minciuni vrem sa scoatem un adevar. Moisil spunea sugubat legea de baza a informaticii: daca intr-un calculator bagi rahat, rahat iese. Intelegem de ce balanganim cu sistemele informatice la nivel national – cel de la Casa de Asigurari de Sanatate, cel de la Interne, cel de la Statistica. Fiecare are rezultatul lui, si nu se pupa unul cu altul. Nici nu se putea sa fie altfel: au bagat fiecare in el date de tot rahatul.
Starea asta in care am ajuns – sa nu stim cati suntem – ne intoarce in "Scrisoarea pierduta". Caragiale este mereu actual si asa va ramane pentru multi ani. "Da eu cu cine votez?", se intreaba acum milioane de oameni care au venit la referendum ca sa-l suspende pe Basescu. Au votat, dar, vai, pe dupa gardul Cotrocenilor se iteste tot figura suspendatului.
Problema de aritmetica simpla nerezolvata a pus Romania in stare de corigent de clasa a IV-a. Corigent nu doar la aritmetica, ci in primul rand la simpla democratie. In fond, Basescu ramane pana pe 12 septembrie in Comanita. A inceput sa-i placa locul.