Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Statutul special de stat cobai, prins la confluenta marilor imperii de influenta si forta, nu reprezinta un caracter special, unic al Romaniei in lumea moderna. Chiar si in aceste conditii, abordarea, analiza si perceptia realitatilor romanesti pot plonja periculos in eroare cata vreme punctul de pornire nu este unul bine conectat la terestrul local. Cu rezerva si detasarea necesare, generate de simplitatea abordarii, am lecturat punctul de vedere institulat "Roumanie, la lumière vient de l’Est???' (Romania, lumina vine de la Rasarit ???) semnat Catherine Durandin, profesor la Institutul National de Limbi si Civilizatii Orientale din Paris, preocupata cu precadere de evenimentele post-comuniste din Romania.
Opiniile unui francez detasat de presiunile realitatilor romanesti, pentru ca se afla departe de Romania, le consider usor simpatice, iar raspunsul vine din partea unui roman aflat de asemenea departe de Romania, insa cu puternice contacte in realitatea din tara aflata la granita Uniunii Europene.
Constat, inca de la inceput, ca punctele de vedere exprimate de distinsul profesor, dincolo de un partizanat nascut dintr-un anticomunism est-european, face ca argumentatia sa fie usoara, vadit subiectiva. In fond, Catherine Durandin foloseste acelasi tip de argumente, teme si comentarii pe care le reproseaza "adversarilor' declarati: clasa politica si mass-media "anti-europene', afirmandu-se un suporter al presedintelui Basescu pentru ca in mandatul sau "a avut loc condamnarea crimelor comunismului'. In acelasi timp, se intreaba "Cati dintre membrii PSD sau dintre rudele lor au fost in inchisori comuniste sau la canal?', facand trimitere la alianta cu PNL.
Cred ca nu este cazul, nu ar trebui sa fie, sa amintesc profesorului Durandin ca inclusiv in Uniunea Europeana aliantele au depasit in multe moment clivajul stanga - dreapta, cel putin din aceleasi considerente de majoritate, de oportunitate. Dar, lectia de morala politica o las in seama politicienilor care ar trebui sa stie sa raspunda la un nivel convingator. Abordarea pe care consider necesara sa o subliniez doamnei Durandin este legata de modul brutal de segregare a presei romanesti "bun - rau', cu ascendent negativ pentru cei care au sustinut mesajele anti-europene (???) ale actualei guvernari, in detrimentul presedintelului pro-european Traian Basescu. Pentru ca numai asa poate fi inteleasa afirmatia: "Dar in 2012, lumina ne vine iarasi dinspre Rasarit, prin intermediul mass mediei si al tandemului Crin, Ponta, Iliescu, etc…'.
In acelasi mod, cum dansa sustine cauza stipendiatilor pro-Basescu, astept argumentul pentru care afirma ca in spatiul romanesc se clameaza orientarea Romaniei spre Rusia. Ridicolul compararii realitatilor rusesti cu un posibil viitor romanesc nu trebuie comentat. Profesorul european ne spune ca liderii Romaniei nu au dreptul sa critice, sa comenteze si sa respinga pozitii si decizii ale lideriilor UE. Este si asta o forma de democratie. Insa, doamna Durandin cu certitudine stie ca toate guvernele Romaniei, cu precadere cel din 2000 - 2004, al aceluiasi PSD, care a dus Romania in Uniunea Europeana, finalizand la termen negocierile de aderare si inchiderea celor 31 de capitole ale aguis-ului comunitar, s-au declarat pro-europene fara echivoc. Si mai stie doamna Durandin ca din 2005, pana in anul de gratie 2012, Romania, sub mandatul exclusiv al guvernelor protejate de Traian Basescu, nu a mai reusit sa primeasca un calificativ de trecere la proba MCV si prin ricoseul unic la nivelul deciziilor UE nici la spatiul Schengen.
Pana in urma cu aproape 23 de ani, Romania era condamnata si presata de fosta URSS pentru tentativele de parteneriat vestic. Azi, constat ca simpla discutie despre Rusia provoaca reactii similare, insa dinspre UE, care a capatat multe dintre apucaturile unui conglomerat in care democratia nu mai tine de multime ci de interes. Totul pe fondul relatiilor exclusive si evidente ape puternicilor UE cu Rusia. Prin urmare, sa vii sa predai lectia bunului Vest si a raului Est, intr-o tara care inca traieste puternic in trecutul imediat, am numit Romania, este o lipsa de tact, daca nu de maniera. "Avertismentului' lansat cu privire la fetele de la "Pussy Riot, judecate si condamnate la trei ani de inchisoare', ii solicit doamnei Durandin sa abordeze realitatile romanesti in situ, acolo unde presa a depasit de mult etapa "de partid'. Azi, presiunile vin direct de la institutiile de forta ale statului, coordonate de cel care a condamnat comunismul, apoi a preluat metodele.
Cat timp vest-europenii, la nivel institutional si intellectual, vor continua sa considere nu doar Romania, ci estul Europei in ansamblu o anexa buna consumatoare si un depozitar al deseurilor europene, un spatiu de permanent experiment, mirajul Uniunii Europene este firesc sa dispara. Uriasa simpatie pentru UE se stinge in Romania cu acceptul si complicitatea institutiilor europene si nu numai, in conditiile in care vocea romanilor implicati este inabusita, in afara oricaror reguli de bun simt. Vinovatia europenilor vizeaza toleranta greselilor celor loiali, supusi si dispusi la orice obediente. Pentru ca Romania nu s-a nascut cu probleme in dimineata preluarii guvernarii de catre alianta USL. Dar, probabil, nici doamna Durandin, nici Barosso, nici Reding, nici Ashton nu au sesizat asta.
Romanii realizeaza adevarata fata a Uniunii Europene si a tarilor vest-europene, in care printr-un limbaj mai adecvat, prin presiuni mai putin abrupte si brutale, prin interpusi sau protejati mentinuti in functii cu orice pret, ajunge la aceleasi rezultate ca si in cazul URSS, chiar cu riscul pierderii simpatiei. Sa nu fim naivi, oportunitatea Romaniei de a fi membra a Uniunii Europene nu echivaleaza cu nimic mai mult decat cu dreptul a consuma produsul european, pe fondul saracirii si destructurarii economice si teritoriale aplicate ca si conditie de parteneriat vestic. Asta am inteles-o si iata, gratie unor lideri tot mai putin patrioti si vizionari la Bucuresti, am aplicat-o cu desavarsire. Pentru ca altfel, Romania, prin liderii ei, ar trebui sa caute toate formulele posibile pentru o viata mai buna a propriilor locuitori.
Cu toata simpatia pentru francofonia si legaturile invizibile care leaga cele doua tari, daca plange de dragul Romaniei, doamna Durandin ar trebui sa faca putin schimb de locuri, macar cu un univesitar roman, daca nu cu intreaga tara, pentru o reala intelegere a contextului romanesc. Caci altfel, Franta, cel putin in ultimii ani, la nivel de politica, fie ea interna sau externa, a dat orice, numai lectii de morala si exemplu, nu! Iar ca subiect de europenism, o invit pe doamna Catherine Durandin sa explice, de ce tiganii din Romania, in calitate de cetateni europeni, cu pasaport european, sunt expulzati inutil din Franta. Este un alt exemplu de aplicare a valorilor exclusive? Sau o incapacitate de a rezolva o problema pe care europenii stiu sa o combata exclusiv la nivel teoretic, ca motivatie de afirmare a superioritatii lipsite de realism.
