Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fotbalul nu se joacă numai cu picioarele, campionii de excepţie joacă şi cu sufletul. Ca în orice lucrare omenească, pe lângă muncă de ţâşneşte sudoarea şi se învolburează respiraţia, trebuie sămânţă de inimă şi de gând limpede. România a stârnit admiraţia lumii prin tulburători scriitori, artişti, inventatori de geniu şi sportivi îmbrăţişaţi de întreaga planetă. Iată, a împlinit o jumătate de secol o personalitate covârşitoare pe gazon, şi anume furtunosul şi sufletistul Marius Lăcătuş. Să nu uităm modelele de mari sportivi care au adus faimă ţării şi bucuria izbânzilor. Din păcate, isprăvile de-a dreptul senzaţionale ale unor sportivi români riscă să-şi piardă contururile într-o nedreaptă uitare. Şi ca exemplu ar trebui să ne întoarcem în timp şi să nu uităm că în lumea handbalului a existat un fel de Maradona, un fel de Messi, pe numele lui Gaţu. Uluitoare inteligenţa lui Gaţu din care se năşteau cascade de jonglerii cu mingea, faze ce paralizau adversarii, bijuterii de imaginaţie. Revenind la destinul exemplar al unor eroi din lumea sportului, constatăm cu tristeţe că uneori le-au mâhnit inima şi unele nedreptăţi. Fără doar şi poate, unul dintre străluciţii antrenori ai fotbalului românesc a fost generalul Iordănescu. Sub bagheta lui naţionala a dobândit cel mai mare succes la mondialul din SUA 1994. Ei bine, astăzi, când curgeau felicitările spre Lăcătuş, care şi de ziua lui trudea în greaua profesie de antrenor, nea Puiu Iordănescu oftează, recunoscând că a greşit faţă de Lăcătuş făcându-i o nedreptate. Nu l-a inclus în lotul tricolorilor care au fost la un centimetru distanţă de a juca o semifinală la Campionatul Mondial din SUA. Şi fiindcă tot a venit vorba de nişte decizii controversate, o altă nedreptate care l-a întristat pe un uriaş fotbalist, pe Dobrin, a fost faptul că antrenorul Angelo Niculescu nu l-a titularizat în naţională cu ocazia turneului final al Campionatului Mondial de Fotbal din Mexic. Nici pe vrăjitorul magnific al baloanelor Dobrin, şi nici pe inimitabilul Rică Răducanu. E drept că şi în viaţa lui Dobrin, dar şi a lui Răducanu au bântuit tentaţiile boemiei. Străluceau pe teren, dar amândoi erau nişte copii vulnerabili în faţa clinchetului de pahare, arcuşului de lăutar şi dansului din buric al femeilor frumoase. Iar Mexicul i-a atras în mrejele lui cu aceste plăceri. Cele două vedete au cam evadat pe geam din cantonament dăruindu-se chefurilor de noapte. Vă daţi seama cât ar fi sporit succesul naţionalei la Guadalajara, dacă ar fi existat şi fentele lui Dobrin şi paradele portarului de Giuleşti. Mai apoi nu s-au dovedit adevărate versiunile cum că piteşteanul Dobrin şi rapidistul Rică Răducanu ar fi fost lucraţi de tabăra dinamovistă din naţională. Nu s-a confirmat că Angelo Niculescu s-ar fi lăsat influenţat în pedepsirea celor doi de răzbunărilor dinamoviştilor, enervaţi de înfrângerile la partidele de poker, în care câştigători erau boemii porecliţi “Gâscanu’” şi “Tamango”. Regretă şi Mircea Lucescu că nu l-a putut aduce la Brescia pe Lăcătuş pentru a aduna în jurul sufletismului lui debordant “Legiunea română” din campionatul Italiei. Pentru că Mircea Lucescu l-a luat la pieptul lui, la Brescia, pe Hagi, cel dezamăgit de conspiraţiile împotriva lui ţesute la Real Madrid şi Barcelona. În acel moment delicat al carierei lui Hagi, Lucescu i-a spus: “Te voi alerga aici la Brescia până mă vei urî, dar vei ajunge cel mai bun la mondialele din America”. Şi aşa s-a întâmplat, Gică Hagi fiind declarat de specialiştii lumii drept cel mai complet fotbalist după Mondialul din 1994. Fără inimă la punctul de fierbere nimic nu poate străluci.
Citește pe Antena3.ro
