Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Înainte de 1989, la sfârşitul unei scrisori, oamenii descriau starea vremii: "Vremea pe la noi este frumoasă, soarele străluceşte... aşa şi pe dincolo, e cald şi n-a mai plouat de mult" sau "Vremea e friguroasă, plouă cam des, tună şi fulgeră"! O asemenea relatare nu lipsea niciodată din scrisorile de atunci; dacă omul nu mai avea spaţiu pentru "starea vremii", o scria înghesuit pe marginile foilor. Am citit o asemenea scrisoare chiar în ziua de Paşte a acestui an şi m-am întrebat: "Oare de ce conţineau scrisorile de altădată şi starea vremii"? Sigur că-i importantă vremea, dar ce rost avea, atât timp cât nu părea să fie scrisă într-un scop practic? Era doar o relatare, o descriere în amănunt, fără nici o legătură clară cu ceva din conţinut.
De la Paşte încoace am observat că starea vremii este la fel de prezentă în conversaţii. Aproape fiecare persoană vorbeşte spontan despre "starea vremii". La telefon sau faţă-n faţă-n, auzi dintr-o dată: "M-m săturat de vremea asta ploioasă" sau "E atât de frig, mai avem doar două anotimpuri, e o vreme aşa de rea", sau varianta "e frumos afară, străluceşte soarele". Cineva m-a sunat zilele trecute, când nu eram în Bucureşti, şi mi-a spus pe un ton fericit: "A apărut o rază de soare, prima din ultimele zile în Bucureşti". Faptul că nu am vorbit cu nici o persoană care să nu spună ceva despre vreme în ultimul timp mi-a amintit că lucrurile stăteau la fel şi înainte, doar că nu observasem asta. Exceptând situaţiile concrete, în care ne interesează starea vremii pentru că plecăm în concediu, la ţară sau avem alte interese, noi descriem starea vremii fără un scop anume.
Totuşi de ce o facem de vreme ce sunt indicii că nu-i un simplu automatism? Zilele trecute am înţeles că scrisorile de altădată, în care oamenii descriau de la nivel conştient şi selectiv ceea ce doreau să spună, conţineau la final o descriere inconştientă a adevăratei stări interioare, făcută tocmai prin descrierea "stării vremii". Când descriau starea vremii, ei spuneau inconştient ceea ce nu doreau să spună; îşi descriau starea interioară inconştientă. Am înţeles asta în clipa în care cineva mi-a spus la telefon "mă simt bine, am fost în cutare şi cutare loc, dar vremea asta e aşa de rea, m-am săturat, mi s-a făcut lehamite"! De fapt, la nivel conştient, persoana îmi spunea că se simte bine, inconştient îmi descria că nu-i într-o stare tocmai bună, pe care o punea pe seama vremii. Când ne simţim bine, vedem până şi o rază de soare şi o descriem, dar selectăm 10 minute de ploaie dintr-o zi însorită şi observăm mai degrabă ploaia de 10 minute decât cele peste 23 de ore de vreme bună. Noi suntem observatorii vremii, pentru că proiectăm asupra ei adevăratele stări lăuntrice. Iată de ce, în clipa în care ne surprindem descriind vremea, putem singuri înţelege mesajul subconştientului, care ne spune: "te simţi cam mizerabil, nu-i a bună" dacă vedem vremea urâtă sau "eşti fericit în interior, ţi-e tare bine" dacă observi până şi o rază de soare sau dacă observi că ploaia sau norii nu te deranjează deloc. Nu cum este vremea contează, ci cum descriem noi starea vremii. Starea vremii este, de fapt, starea sufletului nostru...
Citește pe Antena3.ro
