Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stilul prost international raspunde unor trairi si tanjiri artistice primare, dar internationale. Prin stil intelegem aici doar un fel de "a face o arta"; prin traire, intelegem miscarea browniana a sentimentelor in om; prin tanjire, ceva intre asteptare si frustrare estetica; iar prin primar, o anume mandrie, izvorand din faptul ca poti fi la fel de destept ca desteptii cei scoliti, chiar si fara invatatura. Ideea ca nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie", exprimata in chip diferit de la natie la natie, dar bazata pe convingera ca "gustul" si "bunul simt" sunt instrumente ale personalitatii, nu fapte de educatie, a cauzat proliferarea mondiala a unui tip de tablou, acelasi in toata lumea: pe sevaletele ratatilor din Piata San Marco, din Venetia, si in galeriile cu "artisti europeni" din Statele Unite. Lucrari ale unor pictori necunoscuti in Franta si Italia, insa foarte circulati in comertul cu imagini post-impresioniste "care incanta ochiul" si sunt "bine facute" – si in negotul cu tablouri "de pus in camera de zi" din Germania.
Pictura e, de cand lumea, si un mod de a face. Da Vinci, in "Tratatul" sau, scrie cum se deseneaza un nor, cum trebuie procedat ca sa obtinem impresia de viu atunci cand pictam fete de sfinti, cum se tine mina de plumb in mana cand schitam copaci batuti de vant. Stilul prost international e un inventar de efecte rezultand dintr-un numar atent rationalizat de procedee. La Venetia, pictorii care vand turistilor, cu cateva sute de dolari, peisaje "tip venetiene" vin in intampinarea unor aspiratii populare. De pilda, a nevoii foarte moderne de a achizitiona ceva care sa aminteasca, cu doar trei sute de dolari, un altceva faimos. "Asemenea picturi' – exclama turistii fermecati de usurinta cu care facatorii internationali de "peisaje venetiene" obtin efectul de oglindire in apa a palatelor sau efectul de irizare a luminii in zilele cu ceata – "intalnesti doar in muzee". Sau: "Nu-i asa, mama, ca un tablou exact ca asta am vazut noi la Luvru?".
Dupa 1990, nemaiexistand nici un filtru al calitatii educatiei, in galeriile UAP-ului din Romania au deschis expozitii tot felul de amatori calatoriti si dedati la "stilul international". Orice semiscolit si orice amanta de angrosist, care picteaza asa cum cantau odinioara la pian toate fetele "de familie", simt ca nu sunt realizati daca nu le ofera si compatriotilor un desfasurator de "Venetii".
Stilul prost international e ca maneaua: contamineaza masele. Aceasta e principala virtute a stilului prost, ca, in mintea marelui public, se substituie "la fix" celui bun.
Citește pe Antena3.ro
