x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Testul Popescu

0
Autor: Dan Constantin 24 Feb 2021 - 07:30
Testul Popescu


Criza profundă instalată în Valea Jiului a cunoscut un nou moment de răbufnire. Zona economică cea mai sensibilă – mineritul – are pus semnul crucii printr-o decizie de import, care a stabilit că minele din România trebuie închise. Sub presiunea Băncii Mondiale au fost  finanțate de 20 de ani programe de reconversie, dar ele au fost mai degrabă un eșec speculat de profitorii care s-au îmbogățit din parastasul perpetuu al mineritului. O companie specializată cu închiderea minelor funcționează de mulți ani în organigrama Ministerului Economiei însă bilanțul activității acesteia este considerat ca o boală rușinoasă, fiind discret anunțat și analizat public. Cert este că mineritul din Valea Jiului nu se dă bătut, mai pâlpâie cu puterea lămpașelor și apare în atenția autorităților doar când se inflamează situația. Frica de o nouă mineriadă le-a intrat în oase, deși fenomenul Cozma este greu de repetat. Dar greșelile care au condus spre luptele de la Costești, din 1999, se repetă în Palatul Victoria. Aroganța ministrului Berceanu, care a refuzat și i-a sfidat pe mineri în cererile lor firești de atunci a detonat explozia care a amenințat grav stabilitatea statului. Acum, ministrul energiei are de pus în operă angajamentele de plată a salariilor restante. Problema este aparent mai simplă, minerii din „ediția 2021” a conflictului social nu au revendicări sofisticate, ci vor să-și primească simbria amărâtă, care să-i scoată din foame. Reporterii care au transmis din Valea Jiului au explicat țării de ce zona a rămas și și-a accentuat denumirea de Valea Plângerii. În radiografia făcută în aceste ultime zile de echipa Antenei 3 la gura minelor au apărut uriașa durere și suferințele care mustesc aici, într-un teritoriu fără speranță. După fiecare bătălie pierdută sau aparent câștigată cu guvernele, minerii cad în uitare. Testul adevărat pe care îl dă ministrul Popescu, un om ambițios politician tânăr, nu stă în trecerea hopului, odată cu oprirea protestului din subteran. Este de urmărit cum se va derula, și pe ce baze stă marea restructurare a industriei energetice, devenită povestea cu cocoșul roșu, pasată de la un ministru la altul. Virgil Popescu va fi și el doar o mărgică pe această salbă a promisiunilor  sau va porni o treabă serioasă, așa cum a anunțat?


Serviciul de email marketing furnizat de