John Dimitri Negroponte, numarul unu in serviciile secrete americane, a venit la Bucuresti sa transmita unele semnale si sa testeze dorinta noastra de a continua un parteneriat strategic.
Zilele trecute, o vizita foarte importanta a trecut relativ neobservata in ochii alteori atenti ai presei romanesti. La Bucuresti s-a aflat ambasadorul John Negroponte. El este directorul Comunitatii de Informatii a SUA, organismul ce reuneste sub coordonarea sa eforturile celor 16 servicii de informatii de peste ocean. Putem spune ca Negroponte este al doilea american ca putere si influenta dupa George Bush. Probabil sunt si persoane care cred ca seful tuturor serviciilor secrete americane este mai tare decat presedintele. Viziunea difera in functie de cultura politica si de securitate a fiecaruia. Oricum am lua-o, Negroponte este un personaj de o importanta covarsitoare. Vizita sa in Romania nu s-a facut din pura curtoazie. La acest nivel nu exista gesturi de complezenta. Ambasadorul american, acum un reprezentant de varf al intereselor serviciilor secrete si administratiei SUA, a dorit sa se asigure ca odata intrata in Uniunea Europeana, Romania va continua sa fie un partener strategic in zona. Dorinta Statelor Unite de a conta si dupa 1 ianuarie 2007 pe tara noastra are explicatii din cele mai concrete, ce tin de "interesul direct si material" al marii puteri. Sustinerea in viitor a campaniei internationale antiteroriste, in teatrele de operatiuni, a fost un subiect principal. Mesajul de la Washington, transmis clar printr-un emisar atat de inalt, a fost dorinta de mentinere a trupelor romanesti in Irak. Aici vom avea probleme in viitorul apropiat, pentru ca presedintele Traian Basescu si ministrul Apararii, Sorin Frunzaverde, sustin varianta americana. Primul-ministru este in schimb de partea celor care au strans un milion de semnaturi pentru retragerea noastra din Irak. Si care doresc dezbaterea in Parlament a subiectului si luarea unei decizii. Daca tara noastra isi doreste in continuare o relatie privilegiata cu SUA, atunci decizia nu poate fi decat de ramanere a noastra in Irak. Uneori, ratiunile politicii externe a unui stat sunt peste argumentele dezbaterii politicii interne. Chiar cu sacrificii, aceste ratiuni trebuie acceptate. In cazul in care se considera ca avem toti sacii in caruta, ca membrii NATO si UE, se va stabili probabil un calendar de retragere a noastra din Irak de comun acord cu aliatii. Ramane de vazut in ce masura acest lucru va afecta relatia politica Bucuresti - Washington. Evolutia depinde foarte mult si de rezultatul alegerilor legislative din SUA. Daca democratii vor castiga pe toata linia, asa cum se prefigureaza, va exista cu certitudine o rebalansare in Senat si Congresul SUA. Planul american de retragere din Irak va fi elementul central in dezbaterea interna la Washington si motivul unor tensiuni uriase intre democrati si republicani. La fel cum se prefigureaza aici, in Parlamentul Romaniei, intre liberali si democrati. Pentru a demonstra ca e adepta solutiilor rationale, Romania trebuie sa mai astepte un pic. Sa apara intai o hotarare definitiva peste ocean si apoi sa ne punem problema retragerii sau reconfigurarii contingentului nostru din Irak.Citește pe Antena3.ro