A făcut foamea pentru viză

Un român născut în Siberia şi stabilit în Franţa în anii '80 povesteşte, într-un volum autobiografic, despre cum a reuşit să plece din România ceauşistă şi ulterior să îşi aducă familia alături de el.

Un român stabilit în urmă cu mai mulţi ani în Franţa povesteşte, în cartea "Mon combat pour un visa" ("Lupta mea pentru o viză"), o parte din experienţele trăite în România în timp ce încerca să iasă legal din ţară pentru un trai mai bun pe alte meleaguri. "Cititorii vor descoperi România de dinainte de 1989, o ţară în care totul era raţionalizat, şi libertatea, şi alimentele, dar nu pentru privilegiaţii regimului", spune Serge Pop într-un articol apărut în cotidianul francez Ouest-France şi preluat de Agerpres.

ÎNCEPUTUL CĂLĂTORIEI
Serge Pop s-a născut în 1953 în Siberia, unde tatăl său fusese deportat în 1946. Experienţa părintelui l-a determinat pe Serge să părăsească Rusia în tinereţe şi să vină în România lui Ceauşescu, de unde pleacă în 1980 şi se refugiază în Franţa. Acolo face de toate, lucrând în construcţii, aviaţie, restaurante. În 1982, după o săptămână de grevă a foamei în faţa Ambasadei României de la Paris, reuşeşte să-i aducă alături de el pe soţia şi copiii săi.

În mai 1986, Serge îşi instalează un pat în faţa ambasadei de pe Strada Expoziţiei. A trecut prin trei săptămâni de grevă pentru a obţine viza turistică de Franţa pentru sora şi fratele său. Ambasada îşi multiplică presiunile, cheamă poliţia de mai multe ori pe zi, apelează la spioni şi falşi prieteni, face repetate ameninţări într-o atmosferă de şantaj şi de violenţă latentă. Serge învaţă repede să se ferească de manipulatori, de cei care vor să facă o diversiune sau să profite de situaţie. Solidaritatea ia amploare şi se extinde în capitală şi în ţară. Manifestaţiile de susţinere se intensifică, în timp ce ziarele, radioul şi televiziunea devin ecoul acestora în Franţa şi în străinătate.