China se teme de o explozie socială

Piaţa Tiananmen, luată cu asalt de mii de poliţişti şi de soldaţi, a început astăzi sesiunea anuală a Adunării Naţionale Populare, organul legislativ chinez. Sesiunea se va desfăşura timp de nouă zile, în Palatul Poporului din Beijing, în condiţii de securitate sporită a lucrărilor. De fapt, pluralitatea ideologică şi dezbaterea politică vor străluci prin absenţă în această specie de parlament organic, având în vedere că majoritatea celor 3.000 de deputaţi aparţin Partidului Comunist sau atotputernicei armate chineze, notează ziarul ABC, citat de Agerpres.

Şi totuşi, sesiunea de anul acesta capătă o relevanţă deosebită în urma impactului crizei financiare globale din China. Devenită a treia economie a planetei, după SUA şi Japonia, 'fabrica lumii' suferă deja de pe urma reducerii exporturilor provocată de scăderea consumului mondial. De la izbucnirea crizei, se estimează că 20 de milioane de imigranţi interni şi-au pierdut locurile de muncă în fabricile de pe coasta industrialziată şi s-au întors la casele lor din sărăcăcioasele provincii agricole din interior. Acestora li se adaugă 7,5 milioane de absolvenţi universitari ce vor accede la piaţa muncii, care are nevoie minimum de o creştere anuală a economiei de 7,5 la sută, pentru a genera 30 de milioane de noi locuri de muncă. Tot ceea va fi sub această cifră este de rău augur pentru Beijing. Pentru prima dată din 2001, creşterea Produsului Intern Brut (PIB) a fost de 'numai' 6,8 la sută în ultimul trimestru al anului trecut. Această cifră, un motiv de mândrie pentru orice altă ţară, nu este la fel pentru o economie cu dimensiunile uriaşe ale 'dragonului roşu', mai ales că presupune o scădere de trei puncte faţă de anul 2007. Drept urmare, indicele oficial al şomajului la oraş, care îi exclude pe imigranţii interni veniţi din zonele sărace, a crescut la 4,1 şi este cert că va atinge cel mai înalt prag din 1980 încoace. În cazul în care eventual l-a atins, deoarece, potrivit altor estimări - precum cea efectuată de Academia Chineză de Ştiinţe Sociale - nivelul real al şomajului ar fi de 9,4 la sută. Toţi aceşti factori au tras semnalul de alarmă la Beijing, având în vedere că legitimitatea politică a regimului pe care o gestionează Partidul Comunist s-a bazat tocmai pe prosperitatea economică şi pe evidenta ameliorare a condiţiilor de trai. Guvernul chinez se teme că actuala criză şi escaladarea şomajului să nu sporească riscul de instabilitate socială, care ar putea exploda sub formă de protese precum cele deja înregistrate în provinciile manufacturiere din sud, în urma închiderii a 67.000 de fabrici. Pentru a face faţă crizei, Beijingul a anunţat în noiembrie un plan de stimulare a economiei în valoare de 4 bilioane de yuani (464, 813 miliarde de euro). Însă acest 'New Deal cu ochii oblici' ce urmează să fie aprobat de Adunare, s-a cam dezumflat deoarece includea sume substanţiale deja bugetate, precum cele destinate reconstrucţiei după cutremurul din mai din Sichuan. Este şi motivul pentru care Adunarea Naţională ar putea extinde acest plan cu noi fonduri adiţionale, special destinate zonelor rurale din sărăcitele provincii şi investiţiilor în ample lucrări de construcţie, pentru a stimula locurile de muncă. Potrivit informaţiilor publicate de agenţia Bloomberg, care îl citează pe Li Deshui, membru al grupului economic al Conferinţei Politico-Consultive a Poporului Chinez şi fost director al Biroului de Statistică, premierul chinez Wen Jiabao urmează să anunţe joi 'un nou plan de stimulare' pentru a impulsiona sectorul manufacturier şi infrastructurile. În pofida crizei, regimul chinez nu vrea să pună în pericol ascensiunea ţării ca superputere, motiv pentru care a dispus o creştere cu 14,9% a cheltuielilor militare în anul 2009. Deşi purtătorul de cuvânt al Adunării, Li Zhaoxing, a considerat această creştere drept 'modestă', Beijingul a majorat bugetul pentru apărarea ţării cu două puncte, faţă de ultimii ani, fapt ce a alarmat SUA şi Japonia. Oficial, China alocă 480,7 miliarde de yuani (55,852 miliarde de euro) armatei sale, cea mai numeroasă din lume cu 2,3 milioane de soldaţi, însă analiştii coincid că suma reală ar putea fi de două sau chiar de trei ori mai mare. Chiar şi aşa este net inferioară cheltuielor Pentagonului, cifrate la circa 515,4 miliarde de dolari, fără a mai pune la socoteală cifrele astronomice destinate războaielor din Irak şi Afganistan sau programului de arme nucleare. Dincolo însă de această polemică militară, regimul chinez va trebui să găsească o armă pentru a lupta împotriva unui duşman mult mai puternic: criza economică.