Mărţişoare-bolovani în Epoca de piatră

Cercetările arheologice au scos la iveală faptul că, în urmă cu 8.000 de ani, pe teritoriul de astăzi al României, oamenii sărbătoreau cum ştiau ei mai bine începutul sezonului agricol.

O spun specialiştii care au constatat că una dintre descoperi­rile arheologului român Vasile Boroneanţ, la Schela Cladovei din Mehedinţi, o aşezare veche de aproximativ 10.000 de ani, ar putea reprezenta cea mai timpurie dovadă că în acea vreme exista "cultul" mărţişoarelor.

La Schela Cladovei, prof. dr Boroneanţ a descoperit mai multe amulete din pietre de râu pictate în roşu şi alb, culori considerate magice care îşi găsesc înţelesul în credinţele şi practicile agrare populare. Pietre mai mici sau mai mari, dar neapărat colorate cu pigmenţi naturali, aduceau belşugul în gospodării. Nu erau de decor, aşa cum am putea presupune, ci serveau ca obiecte de ritual.

Albul şi roşul reprezentau dualitatea viaţă-moarte, bărbat-femeie, iar şnurul împletit pe care astăzi îl atârnăm de câte un obiect, de regulă simbolic, reprezintă naşterea, reînvierea, începutul unui nou ciclu de viaţă. Considerat un talisman aducător de noroc, de sănătate, de belşug, de fericire, de spe­ranţă, fie că lua forma unei pietre sau a unei monede de argint ori de aur, mărţişorul era nelipsit de combinaţia de roşu şi alb sau uneori negru şi alb. La geto-daci, 1 Martie era prima zi a noului an, revelionul din zilele noastre. Atunci începeau ritualurile legate de agricultură şi de păstoritul animalelor în centrul spi­ritual al lumii europene vechi.